Ateliere ArtCosmice: De ce (nu) ne mișcăm?

Data: 23 noiembrie 2013

Vârsta: 11-15 ani

Tema: De ce (nu) ne mișcăm?”

Împreună cu Ilie Bujanca, profesor de sport și kineto-terapeut i-am invitat la o întâlnire ce avea descrierea:
Unii își cultivă doar trupul și ajung în tabăra celor „cu mușchi”, alții se târăsc spre tabăra celor „cu creier” disprețuind mișcarea!
Mai sunt însă și unii, e drept, din ce în ce mai puțini, care nedespărțindu-le descoperă ceea ce oamenii din antichitate știau, iar noi am uitat: Mens Sana in corpore sano. (Minte sănătoasă în trup sănătos)
Comoditatea adoarme sufletul. Prin mișcare descoperi că cel mai mare dușman al tău ești chiar tu, iar din această perspectivă, a te învinge pe tine însuți este cea mai importantă luptă a vieții tale.

Frumos a scris Ilie, după întâlnire:

În societatea noastră post decembristă am trecut, aproape pe nesimțite, de la un mod de viață bazat pe comunicarea față către față la cel mediat de o interfață virtuală. Consecințele nu sunt doar la nivelul comunicării interumane ci au consecințe și în ceea ce privește trupul nostru. Ne mișcăm cu mult mai puțin decât înainte. Adulții mai au nostalgia copilăriei de altă dată, cu tot ceea ce a însemnat ea. Din păcate, copiii ultimelor două decenii au din ce in ce mai puțin un astfel de reper. Dacă a ieși la joacă era un lucru normal și obișnuit înainte, iar a viziona un film era un eveniment, acum lucrurile stau exact invers. Pentru copiii de astăzi este un eveniment să se joace. Ei sunt duși în parc, sunt duși la plimbare, sunt duși la diverse activități sportive etc. În schimb, este un lucru obișnuit să stea în fața monitorului sau a smartphone-ului. Implicațiile la nivelul organismului sunt imense, iar cabinetele de kinetoterapie și ortopedie constată zi de zi acest lucru. Întâlnirea noastră s-a vrut un semnal, teoretic (medical), dar și practic prin care copiii să conștientizeze consecințele lipsei de mișcare în general, dar mai ales în copilărie, în special. Consecințele lipsei de mișcare din copilărie se repercutează negativ asupra întregii dezvoltări psihosomatice, iar conștientizarea ulterioară (maturitate) nu mai poate aduce organismul la parametrii unui adult care „s-a mișcat” în copilărie!

După abordarea teoretică, în care s-au prezentat consecințele lipsei de mișcare la nivelul aparatului osteo-articular și circulator, în cadrul părții practice copii au fost confruntați, prin intermediul unor exerciții simple de coordonare și întindere, cu propriile stângăcii și neputințe, datorate lipsei de mișcare. Mișcarea avută în vedere aici nu este cea sportivă, ci cea de la nivelul deprinderilor și priceperilor motrice pe care un copil le capătă prin joacă.

Am vrut să conștientizeze și copiii, dar și noi adulții, prin intermediul lor, că lipsa exercițiului fizic este principala cauză a debilizării asupra organismului copilului, iar încercările de susținere pe cale medicamentoasă (vitamine, suplimente alimentare, etc) sunt drastic minimalizate de sedentarism.

(încălzirea înainte de întâlnire)

Cătă Petru (inițiator Alergotura)

Articolul este publicat și pe www.alergotura.ro

Ateliere ArtCosmice: Lucruri - Cuvinte - Limbaje

Data: 2 noiembrie 2013
Vârsta: 11-15 ani
Tema: Lucruri -Cuvinte - Limbaje

Atelierul  propune un excurs analitic şi meditativ asupra semnificaţiei cuvintelor, asupra raporturilor dintre cuvinte şi lucrurile desemnate, asupra raporturilor dintre limbă, vorbire şi comunicare. Pornim de la câteva întrebări: cum se face că anumite sunete desemnează anumite lucruri? De ce considerăm că unele sunete au sens, iar altele nu? Cum se face că, dintre sunetele care înseamnă ceva pentru noi, pe unele le considerăm cuvinte, iar pe altele nu?  Ce deosebeşte un cuvânt de un sunet? Sau un sunet cu sens, care nu este cuvânt, de un zgomot?

Pentru a ne facilita demersul, ne referim la noi, la oameni, mai precis la noi şi la numele noastre. Descoperim că ne este dificil să înţelegem raporturile semnificative dintre cuvinte şi lucruri, pentru că noi nu ştim prea bine de ce anumiţi oameni poartă anumite nume.

Referindu-ne la Facerea 1:1-4 şi Ioan 1:1-10, aflăm că lumea întreagă a fost creată de Dumnezeu prin cuvânt, chemând tot ceea ce este la existenţă. Astfel, cuvântul devine raţiunea fiecărui lucru. Din Facerea 2:19-20 aflăm că Adam pune nume fiinţelor vii din ascultare faţă de Dumnezeu, iar din Facerea 3:20 aflăm că Adam pune numele de Eva, femeii, raportându-se la experienţa sa personală.  Astfel, în trecut, numele se dădeau oamenilor din mai multe motive:

1.      pentru a marca apartenenţa la un grup (familie, neam, seminţie): în vechime, se putea ca toţi membrii unei familii de parte băbătească să poarte acelaşi nume, din generaţie în generaţie;

2.      pentru a evoca şi păstra în memorie un eveniment important asociat naşterii copilului: de ex. Isaac (vezi Facerea 17:17);

3.      pentru a descrie calităţi (ex. Old Shatterhand, Nşo-Ci);

4.      pentru a pune copilul sub protecţia unei divinităţi;

5.      ca formă de urare adresată noului născut (să fie aşa ca ...)

Şi multe, multe altele. Cu toate acestea, noi nu ştim foarte precis motivul pentru care am primit numele pe care le purtăm. Abia dacă ne sunt cunoscute semnificaţiile numelor noastre.

            Discutând în jurul modului cum se punea numele în vechime, constatăm că ele relevă o anumită percepţie a realităţii: unele sunt concrete (ex: Isaac), altele mai degrabă abstracte (ex: Nşo-Ci). Numele indian „Nşo-Ci”, care înseamnă „Zi Frumoasă”, se referă la frumuseţea sorei lui Winnetou, care este asemenea unei zile frumoase, mai precis: atunci când o vezi, simţi în suflet starea afectivă pe care ţi-o dă o zi frumoasă. În realitate, numele de Nşo-Ci este o metaforă. Prin urmare, am putea generaliza spunând că limbajul pe care-l folosim în viaţa de zi cu este, în mare parte, metaforic. Prin limbaj, prin vorbire, noi încercăm să descriem realităţile în care trăim sau pe care le trăim. Pe lângă acestea, mai exprimăm şi stările noastre afective, în raport cu realităţile descrise. Pentru aceasta, ne folosim de figuri de stil.

            Din multiplele exemple formulate de participanţi, alegem spre analiză enunţul: regina nopţii luminează câmpia. Sensurile enunţului pot diferi în funcţie de semnificaţiile expresiei regina nopţii:

1. dacă regina nopţii = metaforă pentru „luna”, atunci verbul luminează are un sens propriu, iar metafora se referă trăirea generată de vederea lunii;
2. dacă regina nopţii este utilizată în sens propriu (planta), atunci verbul luminează are un sens figurat şi se referă la starea sufletească generată de mirosul florilor de regina nopţii.

În ambele cazuri, enunţul regina nopţii luminează câmpia transmite mai mult decât o simplă informaţie, el încearcă să exprime şi starea de spirit a autorului, experienţa sa subiectivă. Concluzionăm că aceeaşi realitate poate fi transpusă în cuvinte în mod diferit, în funcţie de subiectivitatea autorului, dar poate fi şi înţeleasă diferit, în funcţie de subiectivitatea receptorului. Deci –n– persoane diferite pot descrie în –n– moduri diferite aceeaşi realitate, fără ca vreuna dintre ele să „mintă”. De asemenea, –n’– persoane diferite pot recepta într-un număr infinit de moduri diferite acelaşi enunţ despre realitate, fără ca vreuna dintre acestea să „greşească”. În ultimă instanţă, sensul „corect” sau valoarea de „adevăr” a unui cuvânt sau a unei expresii rezidă în convergenţa sensurilor implicate / receptate. Am putea spune aşadar că „adevărul” este o convenţie? Ar merita să medităm asupra acestui lucru, nu-i aşa? De altfel, în limba română, cuvântul „cuvânt” provine din lat. conventus, „înţelegere”.

Analizăm practic acest aspect folosindu-ne de diferenţele care apar la nivel lexical şi la nivelul expresiilor idiomatice din limbi diferite, referitoare la realităţi similare.

De ex.:

1. În dialectul Nunavik, din ramura inuită (eschimoşi), există circa 53 de termeni diferiţi pentru a desemna zăpada vs. în limba română, unde avem doar doi termeni, dintre care unul (nea) tinde deja să iasă din uz.

2.      It's raining cats and dogs  = plouă cu găleata – Analizând istoricul acestor cuvinte şi al acestor expresii, le înţelegem evoluţia semantică şi faptul că ele denotă experienţe diferite ale aceleiaşi realităţi.

Deci limba şi vorbirea denotă experienţe diverse ale realităţii şi, nu în ultimul rând, relevă modalităţi şi perspective diferite de a privi şi recepta lumea. Într-un sens, câtă vreme folosim în limbajul zilnic figuri de stil în intenţia noastră de a transmite experienţe ale realităţii, putem spune că fiecare vorbitor este în felul său un poet – cel puţin etimologic (gr. poiein, „meşteşugar, artizan”).

Expresiile din limba vorbită traduc experienţe din memoria colectivă şi, la un nivel mai restrâns, personal, din memoria noastră profundă. Unele dintre acestea sunt valorificate în artă sau exploatate în limbajul publicitar, în cel mediatic şi în cel politic, cu scopul de a atrage atenţia, de a persuada şi de a genera reacţii. Analizăm în acest sens câteva sloganuri publicitare, logo-uri comerciale şi mesaje politice.

Pentru noi, este foarte important să conştientizăm importanţa cuvântului şi a vorbirii frumoase şi corecte. O vorbire frumoasă şi corectă denotă un spirit curat şi o minte sănătoasă. Deloc întâmplător, în cultura medievală, gramatica era considerată una dintre artele specifice omului liber şi era reprezentată grafic prin imaginea unei femei care are mână o carte, iar în cealaltă instrumente medicale, sugerând prin aceasta că gramatica ar putea fi privită ca un fel de „terapeutică” a spiritului. De asemenea, este foarte important să căutăm să aflăm semnificaţia numelor noastre, mai ales dacă ştim că sunt nume de sfinţi. Nu în ultimul rând, este foarte important să căutăm să ne dezvoltăm vocabularul – putem face aceasta în special prin lectură şi prin exerciţii de scriere creativă, uneori chiar ca o formă de a ne petrece timpul (de ex.: în timp ce aştept tramvaiul mă gândesc la cum aş putea descrie în cuvinte diferite elemente din mediul înconjurător). Nu în ultimul rând, este foarte important să fim cât se poate de atenţi la limbajul mediatic, pentru a ne feri pe cât posibil de elementele manipulative şi seducătoare ale acestuia (un exerciţiu foarte bun în acest sens sunt cele de contragere).

În finalul primei părţi a atelierului, am citit fiecărui participant în parte etimologia numelui, din Mica enciclopedie onomastică.

Ca și activittate practică, fiecare a primit un fruct pe care a scris cu markerul câteva versuri despre fructul pe care îl țin în mâini. Au avut timp 10-15 minute, apoi au citit ceea ce au scris.

(ex. ”Într-un munte de gutui răscoapte

         numai una e turcoaz,

         e adevarată.

         Își caută disperată perechea,

         dar nu o va găsi

         E ca o stea pierdută-n

         marea de cartuște goale...”

Vlad, 13 ani

Pr.Constantin Jinga

Sfânta Liturghie. Binecuvântarea de început

Data: 12.10.2013
Vârsta: 4-10 ani
Tema: Sfânta Liturghie. Binecuvântarea de început

Obiective:
 - să precizeze ce este Sfânta Liturghie;
 - să numească momentele mai importante ale Sfintei Liturghii;
 - să-și aducă aminte cuvintele pe care le rostește părintele la începutul Sfintei Liturghii;
 - să conștientizeze faptul că la Sfânta Liturghie este necesar să aibă un comportament adecvat

Materiale necesare:

• foi cu imagini și text despre binecuvântarea de început;
• creioane colorate;
• fâșii de hârtie colorată
• lipici

 Desfășuraea activității:

   - La început ne rugăm cu rugăciunile știute:

• Tatăl nostru; 
•  Rugăciune la intrarea în clasă; 
•  Rugăciunea de dimineaţă

- Ne adunăm în semicerc și discutăm despre Sfânta Liturghie. (Cum se numește slujba la care participăm în fiecare duminică dimineața și în sărbători? Sfânta Liturghie; Ce facem în timpul slujbei Sfintei Liturghii? Ne rugăm și cântăm; Ce observăm? Că de fiecare dată părintele rostește aceleași cuvinte și noi cântăm aceleși cântări. Vom înțelege că acesta lucru este foarte importantCare sunt momentele mai importante din slujba Sfintei Liturghii?)

- În timp ce am discutat, le-am arătat copiilor imagini din cartea A way of life. Introducing your child to the Orthodox Faith de Ann Marie Gidus-Mecera, Fr. Theodore Bobosh, 1991 

- Apoi, cei mici au colorat imagini cu binecuvântarea de la începutul Sfintei Liturghii, cu icoana Mântuitorului pe tetrapod.

- Pentru a înțelege ce înseamnă rugăciunea de obște, rugăciunile de la Sfânta Liturghie, copiii au confecționat un lanț din fâșii de hârtie colorată pe care au scris rugăciuni scurte.

 - La sfârșitul activității  ne rugăm cu rugăciunea de mulțumire: Toți cu inima curată.

Ateliere ArtCosmice: Despre land art: arta în natură și cu natură

Data: 12.10.2013

Vârsta: 11-15 ani

Tema: Despre land art: arta în natură și cu natură

Pentru a putea vorbi despre land art, trebuie să începem prin a explica termenul. Dar, acest lucru nu putem să-l facem fără a avea câteva cunoștințe de bază despre istoria artei.

Așa am început: am făcut o foarte scurtă trecere prin artă de-a lungul vremii cu exemple importante pe care le-am vizionat și discutat împreună cu copii, pentru ca mai apoi să ajungem la momentul land art.

În limba română temenul nu are un sinonim pe deplin acceptat de specialiști, dar în ultima vreme se încetățenește termenul de ”artă în peisaj”. Ca gen de artă, avem de-a face cu o mișcare inovatoare a mijloacelor de expresie în arta contemporană prin descoperirea forței de expresie a unor materiale umile, cum ar fi biete crengi cazute, frunze uscate, scânduri vechi, sârme ruginite. E de la sine înțeles că se exclud materialele de lucru ale artelor așa-zis traditionale, nobile, ca pictura pe pânză, modelajul în lut, gravura de orice fel. Diferența majoră consta totuși în altceva, și anume în complexitatea limbajului și a mesajului plastic. La fel de important este faptul ca land-art-ul poate fi imaginat numai și numai în peisaj. Deci, trebuie subliniat mesajul sau ecologic.

Pentru a fi și mai bine înțeles termenul am vizionat un film deosebit despre un land artist Andy Goldsworthy intitulat Rivers and Tides. (mai multe detalii găsiți accesând aici). Cu greu ne-am putut desprinde de arta lui în și cu natură. E de-a dreptul uluitor ce sursă de inspirație poate fi o simplă creangă sau traseul un râu văzut din avion...

Asta am încercat și noi să facem, să ne jucăm cu natura, să remodelăm un cadru natural atât de obișnuit nouă. Ce-am făcut mai exact? Folosindu-ne de pigmenți naturali am pictat frunzele unui pomișor din curtea bisericii, mai apoi am ”crescut” pe el frunze de la alt copac, am brodat iarba cu frunze. Entuziasmul atât a celor mari cât și a celor mici a fost evident... (rugăm părinții să ne ierte pentru că au avut puțin mai mult de spălat după acest experiment artistic).

 Și acum concluziile...

DE CE LANDART? ...ne dezvoltă creativitatea. Este un mod de învățare despre ecosistem prin joacă

CUM FACEM LANDART? ...ne folosim de tot ce ne dă natura. Exploram, adunăm, alegem locul, stabilim ideea-conceptul, stabilim cum vom face, apoi tragem concluziile și învățăm. Lucrare rămâne prin document foto.

UNDE? ...oriunde în natură

CÂND? ...în orice anotimp

”Lucrarea mea poate dispărea ca sculptură dar pietrele în sine nu vor dispărea, ele vor fi întotdeauna pe pământ. Piatra este simbolică, pentru mine ea este materia din care e făcut Pământul. Fiecare piatră de pe pământ e diferită în felul în care fiecare fulg de zăpadă e diferit, după cum fiecare amprentă digitală este diferită. Sunt idei despre varietatea cosmică.” (Richard Long, land-artist)

Laura Petru, artist plastic

 

Ateliere ArtCosmice. Despre muzică

Data: 21.09.2013
Vârsta: 11-15 ani
Tema: Ateliere ArtCosmice. Despre muzică și ritm
Coordonator:  Liliana Vid, prof. pian; Florin Lăzărescu, actor
          

 Prima întâlnire din cadrul ArtCosmice-lor reuniri cu adolescenţii s-a desfăşurat în domeniul muzicii clasice, avându-l ca ”material didactic” pe Ludwig van Beethoven, rebelul din Bonn, în prima parte a întâlnirii, pentru ca apoi copii să înveţe despre ritm prin jocuri practice.

           

   I.De ce ar fi muzica domeniu de interes pentru copii?

Pentru că muzica este forma de exprimare a sufletului, a gândurilor, a sentimentelor atunci când cuvintele sau gesturile nu mai sunt de ajuns.

            De ce să ne exprimăm prin  muzică clasică şi nu prin alt gen muzical?

Pentru că muzica clasică este cel mai complex şi profund gen muzical. Bogătia de sentimente, de impresii, de gânduri, care se regăsesc într-o persoana poate fi pusă în formă şi exteriorizată prin acest fel de muzică. O asemenea diversitatea de ritm, de armonie, de melodie ca în muzica clasică  nu o mai întâlnim în nici un alt gen muzical.  

            De ce Ludwig van Beethoven?

Pentru că viaţa şi muzica lui se oglindesc foarte bine şi frumos  una în cealaltă. Copiii au vizionat părţi dintr-un documentar care îl prezintă pe Beethoven în diverse ipostaze:

- un geniu al improvizaţiei şi un virtuoz al pianului, într-un concurs cu alt mare pianist al vremii. "Telespectatorii" au putut identifica în acestă scenă originalitatea în tehnică şi armonie, curajul de a exprima muzica sufletului său atât de diferită de aceea a compozitorilor contemporani lui, talentul sfidător şi ironic al lui Ludvig, dar sigur pe el şi atât de melodios.

- relaţia pe care a avut-o cu profesorul lui vienez Haydn, de la care a absorbit toată învăţătura trecutului despre clasicism şi preclasicism în muzică. Bazându-se pe tradiţie, adică pe formele şi armoniile deja existente în muzică, copiii au privit cum  Ludwig a putut să îşi caute şi în final să  descopere calea proprie, vocea interioară transpusă în muzică (furtunoasă, dezlănţuită, dar puternică şi totdeauna cu un final senin). 

-sentimentul de dragoste care l-a nutrit faţă de eleva sa, contesa Julieta Gucciardi pentru care a compus Sonata lunii.

- sfârşitul vieţii compozitorului, marcat de pierderea totală a auzului, ceea ce nu îl împiedică să compună Simfonia IX care se termină cu celebra Odă a bucuriei, un imn al armoniei şi înfrăţirii între oameni.

Această ultimă declarație muzicală a lui Beethoven arată foarte clar că rugăciunea lui către Dumnezeu - aceea de a-i dărui bucurie în viață -  a fost ascultată. Mai mult chiar, Dumnezeu l-a înzestrat cu putința de a împărtăși acestă bucurie oamenilor prin muzica lui. De altfel, se pare că Beethoven și-a dobândit liniștea interioară abia după ce a compus Simfonia a IX-a, considerând că atunci a reușit să exprime, în sfârșit, tot ceea ce Dumnezeu a sădit în sufletul și mintea lui.

Adresele de web unde se găsesc filmele BBC despre viața lui Beethoven sunt:

http://www.youtube.com/watch?v=YueD9vB51hk 

http://www.youtube.com/watch?v=5XsgaBl7KMI

http://www.youtube.com/watch?v=UUJW0AdFqlY

Adresa de web unde se găsește filmul artistic Immortal Beloved:

http://filmehd.net/immortal-beloved-1994-filme-online.html

            

    II. Deşi auzul său intern absolut a contribuit la faptul că Beethoven a continuat să compusă chiar surd fiind, copii au putut vedea cum el folosea uneori obiecte exterioare pentru a simţi mai bine ritmul pieselor sale.  

           Astfel că, în partea a doua a întâlnirii, copiii au învăţat ce este ritmul şi cum se ţine ritmul individual şi împreună prin diverse jocuri:

-  prin bătăi de palme , fiecare compunând un ritm propriu pe care trebuia să îl ţină paralel cu al celorlalţi.

- prin compunerea unui ritm care trebuia ţinut cu ajutorul unor borcane umplute cu grâu sau porumb în proporţii variabile. Sunetele borcanelor variau după cum erau scuturate sau lovite după un anumit ritm. 

- prin "maşina de scris", fiecare copil reprezenta anumite litere care trebuiau strigate după un ritm, literele ajutând la formarea unor cuvinte. 

Ateliere ArtCosmice. Sfânta Liturghie. Proscomidia

A inceput școala, începem și noi activitățile la "Peștișorul de aur".

În acest an, atelierele, pe care le vom numi „Atelierele ArtCosmice”, propun o serie de activităţi practice şi teoretice adresate copiilor (4-10 ani) şi tinerilor adolescenţi (11-15 ani), referitoare la locul omului în univers şi la universul nostru interior, cu referinţă la ideea de frumos şi artă, sublimate în Taina Sfintei Liturghii şi în artele seculare.

Prima întâlnire din anul şcolar 2013-2014 având ca temă generică Sfânta Liturghie, a avut ca subiect rânduiala tipiconală şi semnificaţiile proscomidiei.

Întâlnirea a constituit punctul de pornire al „Atelierelor ArtCosmice”, care se vor desfăşura în continuare, până la sfârşitul lunii noiembrie. Din acest motiv, la această întâlnire au participat ambele grupe de copii: 4-10 ani, respectiv 11-15 ani.

Prezentarea a fost realizată de către Pr. Constantin Jinga, care a început prin a explica semnificaţiile termenilor „Sfânta Liturghie” şi „Proscomidie” şi a vorbit pe scurt despre caracterul cosmic şi duhovnicesc al acestora.

În continuare, părintele a prezentat obiectele liturgice utilizate în cadrul proscomidiei: sfântul disc, steluţa, sfântul potir, sfânta copie şi acoperămintele pentru vase, precum şi materiile (prescurile, vinul şi apa) – vorbind despre semnificaţiile acestora în diferitele momente ale sfintei liturghii.

 Copiii s-au apropiat în jurul unei măsuţe special amenajate în acest sens şi au urmărit cum părintele, luând fiecare prescură în parte, a scos miridele din prescuri, a turnat vin şi apă în sfântul potir, a aranjat miridele pe sfântul disc într-o anumită ordine şi a explicat pe înţelesul copiilor forma şi poziţia fiecărei miride pe sfântul disc şi etapele a proscomidiei.

 

Am văzut astfel că pregătirea agneţului şi a celorlalte miride şi punerea înainte a acestora spre prefacere şi împărtăşire euharistică semnifică aşezarea laolaltă a darurilor credincioşilor în matricea Bisericii. Proscomidia cuprinde tema lucrării mântuitoare şi a jertfei Domnului nostru Iisus Hristos, precum şi a lucrării Bisericii, în aspectul ei Biruitor şi în cel Luptător. Complexul simbolic care se constituie în finalul proscomidiei relevă icoana desăvârşită a Bisericii, ca trup şi mireasă a Mântuitorului. De altfel, atunci când sunt aşezate pe masa sfântului altar, Sfântul Potir se află în dreptul icoanei Mântuitorului din iconostas, iar Sfântul Disc este în dreptul icoanei Maicii Domnului – la fel după cum stau şi mirii care urmează a fi cununaţi, înaintea iconostasului. Acest aspect, împreună cu toate elementele care compun proscomidia: obiectele de cult, pâinea, vinul, apa, osteneala oamenilor care le-au realizat, lucrarea preotului slujitor şi desăvârşirea lor în biserică, în cadrul sfintei liturghii – sunt importante pentru înţelegerea caracterului universal al acestei sfinte taine: practic vorbind, întreaga creaţiune participă la săvârşirea ei şi, prin buna voire a Tatălui, cu jertfa Fiului şi prin lucrarea desăvârşitoare a Duhului Sfânt, lumea întreagă devine pregustare a Raiului şi se împărtăşeşte din iubirea infinită şi de viaţă dătătoare a lui Dumnezeu.

 

  

 

În încheierea primei părţi a întâlnirii, părintele a pregătit prescurile rămase după scoaterea miridelor, aşa cum se pregăteşte, în cadrul sfintei liturghii, anafura. Bucăţele de „anafură” au fost apoi împărţite copiilor şi tuturor celor care au participat la prezentare.

 În partea a doua a întâlnirii, cei mici au colorat două imagini: cu Sfântul Disc și  Potirul și așezarea miridelor pe Sfânul Disc.

Apoi, și cei mici și cei mari, au fământat aluat și fiecare a făcut câte o prescură.