Doamne ajută!
Fiecare dintre noi are o
poveste. Povestea noastră este una despre copii, bucurii, jocuri şi minunăţii
lucrate de cei mici. Despre împlinirea dorinţelor, ca şi în povestea peştişorului
de aur, pe care cu siguranţă o cunoaşteţi.
Povestea
A fost odată un pescar care a prins un peştişor auriu. În schimbul
libertăţii, peştişorul de aur îi împlineşte trei dorinţe. Omul, sfătuit de
nevasta lui, îi cere peştişorului, pe rând, o casă, apoi un castel şi la urmă,
femeia nemulţumită îi cere s-o facă stăpâna lumii. Peştişorul îi împlineşte
primele două dorinţe, dar la auzul celei de-a treia dorinţe, se întoarce în
mare, fără să-i dea pescarului niciun răspuns. Pescarul revine acasă, unde îşi găseşte
soţia în aceeaşi colibă pe care au avut-o dintotdeauna.
Ce putem învăţa de aici? Să fim atenţi la ceea ce ne dorim, să ne
gândim până unde putem merge cu doleanţele noastre, înspre ce ne îndreptăm
atunci când sperăm să ni se împlinească aspiraţiile şi să ne asumăm
consecinţele dorinţelor noastre, dacă nu am ştiut a le stăpâni.
Povestea noastră
În anul 2004, când am reuşit să amenajăm primul spaţiu pentru copiii
din biserica noastră (Biserica Ortodoxă Română „Pogorârea Sfântului Duh” dincartierul Fabric-Vest, Timişoara), am simţit nevoia să-i dăm un nume, o
identitate. Exista un nume deja, Fundaţia Antimis, în cadrul căreia se
desfăşurau diverse activităţi cu tinerii. Totuşi, pentru copii părea că este
nevoie de un nume ceva mai jucăuş şi cu semnificaţie.
Denumirea „Peştişorul de Aur” ni s-a părut potrivită,
pentru că ne-am gândit la unul dintre simbolurile Mântuitorului şi anume la
peşte. Am asociat simbolul acesta cu peştişorul auriu şi am împletit învăţătura
poveştii cu învăţătura creştină: Mântuitorul ne împlineşte cererile, dar nu pe
toate, ci doar cele ce ne sunt spre mântuire. Aşa am ales să-i spunem Clubului pentru copii al Fundaţiei Antimis
– „Peştişorul de Aur”.
Astfel, ne-am început lucrarea cu gândul la importanţa colaborării
dintre familie şi Biserică, precum şi la rolul educaţiei religioase în formarea
caracterului copiilor. Prin puntea care se deschide între familie şi Biserică, noi
nădăjduim ca şi cei mai mici dintre noi să se apropie de Dumnezeu şi „să
sporească în înţelepciune şi în vârstă şi să fie plăcuţi înaintea lui Dumnezeu
şi înaintea oamenilor” (cf. Luca 2:52).
Am văzut acest loc ca pe un spaţiu în care copiii se roagă, dar şi interrelaţionează, se împrietenesc, dar şi lucrează împreună, îşi doresc să vină în spaţiul Bisericii pentru a învăţa ceva nou împreună cu prietenii lor.
Am văzut acest loc ca pe un spaţiu în care copiii se roagă, dar şi interrelaţionează, se împrietenesc, dar şi lucrează împreună, îşi doresc să vină în spaţiul Bisericii pentru a învăţa ceva nou împreună cu prietenii lor.
„Peştişorul de Aur” este o poveste care se întâmplă de-adevăratelea.
Este un loc al întâlnirii copiilor cu Dumnezeu. Şi cu oamenii ...
Florina Jinga
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu