Lumea ca puzzle (2)

Copiii abia au așteptat să se întâlnească din nou să afle cum se termină cartea. După rugăciune, am repetat ce am povestit cu o săptămâna în urmă, apoi am citit și am învățat de la munți să fim statornici, de la ocean - să ne lăsăm în voia lui Dumnezeu, de la plante - cum să creștem, de la animale - de la fiecare câte ceva (puterea de la leu, jertfa de la miel, grija de la găina cu pui, de la albine hărnicia), de la drum - că Hristos e Calea. Și că mai este nevoie de o piesă care să completeze puzzle-ul lumii: TU.

Ne-am apucat astfel de 3 puzzle-uri: unul mare, cu o familie și o fermă cu animale; altul mic, cu tapiseriile cu cele 6 simțuri (de la muzeul Cluny) și altul cu arca lui Noe, (mozaic de la mănăstirea Ormylia, Grecia). Am povestit despre licornul/unicornul ce apare în ambele puzzle-uri și am înțeles că este un animal simbolic, în cultura europeană, creștină îl reprezintă pe Hristos, este simbol al purității, al înțelepciunii.

Au fost momente în care copiii aproape că s-au simțit descurajați, puzzle-ul cu Arca lui Noe a fost mai dificil de realizat, însă până la urmă i-au dat de capăt și bucuria că l-au terminat a fost mare!

Și-au întregit puzzle-ul cu alte piese pe care au scris numele celor dragi.

Mai urmează o întâlnire pe aceeași temă!

Lumea ca puzzle (1)

Doamne ajută!

Reluăm cu bucurie întâlnirile de sâmbăta dimineața!

Pentru câteva întâlniri, vom povesti despre...puzzle-ul lumii acesteia :)

Ca text de bază pentru aceste ateliere este cartea „Everything tells us about God”, scrisă de K. Bolger Hyde (SUA) și ilustrată de Livia Coloji (Timișoara).

Înainte să începem lectura si meșteșugeala, am povestit puțin despre Sfântul Eustatie (pomenit în calendar în 20 septembrie) și familia lui, care trece prin încercări (din cartea 12 Luptători și Eroi adevărați, Ed. Nepsis, 2017, Timișoara). Ne-am gândit cum fiecare trecem prin tot felul de griji, încercări, necazuri. Din vorbă în vorbă, am ajuns la subiectele telefon/ calculator/ tabletă și la cum amânăm să facem multe lucruri, pentru că grija noastră este butonatul. Am vorbit despre ascultarea de părinți și buna înțelegere în familie și atunci... am auzit ceva ce m-a uimit:

„Aș vrea să stau singură într-o casă , doar cu telefonul. el e fericirea mea. E mai bun telefonul decât întâlnirea fața către față, că la telefon nu te cerți prea mult. Când ești față în față cu o persoană, te cerți.”

Dar părinții și bunicii se necăjesc când vă certați și e bine să te gândești și la ei.

„De ce să mă gândesc la ei? Eu sunt fericită singură! Nu mă interesează! Să fie și ei fericiți singuri! NU pot fără telefon!”

Discuția a mai continuat, în direcția aceasta și s-a încheiat cu o înțelegere pe care am făcut-o cu fetița respectivă (cl a V-a) - mi-a promis că se va uita doar două ore pe tel, până a doua zi...

Încet am ajuns și la lectura cărții și am vorbit despre cum Dumnezeu în Treime, a creat lumea și are grijă de noi.

Am pornit de la ideea cărții și ne-am oprit din lectură, după ce am vorbit și am explicat despre fiecare din Persoanele Sfintei Treimi.

Atelierul a continuat prin potrivirea a 2 puzzle-uri: unul cu piese mai mari pentru cei mai mici și unul pentru cei mai mari, cu piese mai mici, reprezentând minunile Mântuitorului. Copiii și-au exersat răbdarea, cooperarea și s-au bucurat de lucrul dus până la capăt împreună.

Fiecare a primit câteva piese de puzzle albe, pe cre să scrie/deseneze numele și câteva însușiri care să-l reprezinte.

Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor (2)

Ne-am întâlnit din nou și am reluat evenimentele petrecute în Săptămâna Mare. De data aceasta copiii mi-au povestit ce și-au amintit de la ultima noastră întâlnire și am fost tare bucuroasă să văd cum au reținut până și detaliile!

Am vorbit despre lumina Învierii și am spus povestea lumânării care își împlinește rostul, dăruindu-se pe sine pentru ca alții să aibă lumină și căldură. (Povestea lumânării - https://www.apostolia.eu/articol_416/povestea-lumanarii-cine-vrea-sa-impra%C5%9Ftie-lumina-trebuie-sa-reziste-arderii.html)

Apoi  am povestit despre sâmbăta lui Lazăr și copiii au fost, pe rând, Lazăr și Mântuitorul care are putere să-l învie pe Lazăr.

Și, la final, am modelat lumânări din ceară pentru noaptea Învierii (o altă activitate despre albine, ceară și lumânări - aici)

Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor (1)

Am început să povestim deja despre ce se întâmplă în Săptămâna Patimilor.
Am explicat cuvântul (patimi=suferințe), am luat zilele Săptămânii la rând și am găsit câte unul/mai multe obiecte care să ne amintească de fiecare zi.

O activitate similară am avut și în anii trecuți (găsiți mai multe informații aici)

Am găsit învățături importante pentru fiecare dintre noi:

- în Duminica Floriilor - Domnul intră în Ierusalim călare pe un asin, un măgăruș, fiind modest, smerit, ca un om obișnuit, fără să se mândrească și ne învață și pe noi să fim astfel;

- în Miercurea Mare - este trădat de Iuda, pe 30 de arginți, iar noi învățăm să nu fim ca Iuda, lacomi;

- în Joia Mare - vedem cum Mântuitorul Se dă pe Sine, prin Sfânta Împărtășanie, spre ieratrea păcatelor noastre, Se jertfește, iar noi învățăm să ne dăruim celorlalți; învățăm din rugăciunea din Grădina Ghetsimani ca atunci când ne rugăm să ne amintim să spunem, pe lângă dorințele noastre „...dar, Doamne, fie voia Ta, nu a mea”;

- În Vinerea Mare - vedem cum Dumnezeu, chiar pe cruce fiind, îl iartă pe tâlhar, când acesta se căiește și învățăm cum niciodată nu este târziu să îți ceri iertare; și cum să îi iertăm pe cei din jur atunci când aceștia ne greșesc.

- în Sâmbăta Mare - învățăm Liniștea și...

- în Duminica Învierii - învățăm despre Lumina și bucuria Învierii care ar trebui să ne însoțească mereu

DAR, am descoperit că teoria e frumoasă, însă practica ne dă de furcă :)

Am pregătit cutii din carton și pungi din hârtie pentru a așeza în ele imaginile/obiectele care să ne amintească de zilele Săptămânii Mari. Cum n-am avut cutii destule, întrebarea a fost: cine ia cutiile și cine pungile? Toți au vrut cutii, nimeni pungile... Atunci am tras la sorți: primii au primit cutiile, iar ceilalți pungile.

Mare supărare a fost pentru cei ce n-au primit cutiile! Am reluat învățăturile de azi: să fii modest, să fii mulțumit, să renunți la ce vrei tu pentru ceilalți, dar mai greu de aplicat...

Până la urmă au înțeles din acesată situație că într-adevăr cuvintele sunt frumoase, dar când e să le aplici, e mai greu, dar se poate. :)

Bunavestire

Ieri ne-am întâlnit să povestim despre Bunavestire.
Apoi am pictat iconițe pe sticlă miniaturală (am găsit în piața de vechituri un set întreg de lame pentru laborator, vechi, dar numai bune sa le dăm noi un rost). Se pot folosi si rame cu sticlă, asa cum se găsesc la magazine ( în alte dăți, am cumpărat rame cu sticlă de la Pepco).

Am pregătit sticla, am curățat-o cu spirt, am desenat în oglindă, am desenat după model cu marker permanent, apoi am pictat cu tempera. Modelul pentru icoana Buneivestiri a fost unul mai simplu, pentru ca cei mici sa reușeasca sa-l deseneze mai ușor pe sticlă.

Modelul de icoană cu Bunavestire poate fi de aici.

Copiii au pictat pe 2 sticle și le-au așezat față în față, într-un suport din lut, creat de ei. Mai apoi, au modelat și îngerași din lut.

Sărbătoare binecuvântată tuturor!

Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia

Astăzi am pornit povestea Sf. 40 de Mucenici din Sevastia de la un material albastru pe care ni l-am imaginat a fi lacul înghețat în care au fost aruncați cei 40 de credincioși. Am format grupe de câte 4 copii și i-am rugat să-și imagineze că cele 10 degete de la mâini îi reprezintă pe mucenici, care au fost nevoiți să intre în lacul înghețate și care au fost salvați de Dumnezeu. Pentru credința lor, au primit cununi mucenicești. Și am vorbit despre mucenicii făcuți acasă, în formă de infinit, iar infinitul e veșnicie.

Cei 40 de „Mucenici” (degetele) în „apă”

Plăci din lemn pe care am lipi o folie aurie...

...pe care am desenat 40 de coroane/cununi