duminică, 20 martie 2022

Duminica a doua din Postul Mare, a Sf. Grigore Palama

Ce bine că am povestit afară, în lumina soarelui! Lumina ne-a ajutat să ne gândim la Sf. Grigore Palama, care ne îndeamnă să vedem lumina lui Dumnezeu și pe cei din jur, în lumina Lui.

Cum facem asta? Cu bunăvoință - fără a-i judeca pe cei de lângă noi - și un pic mai multă rugăciune.
Exact așa cum au făcut cei patru prieteni pentru slăbănogul din Evanghelia de azi (Marcu 2,1-12).
Ne-am pus în locul slăbănogului și ne-am imaginat cum e să fii neputincios, apoi sănătos, printr-un joc.
Copiii:
🌞 au alergat unii după alții și au căutat să atingă fluierele picioarelor celorlați;
🌞odată ce au fost atinși, au alergat în continuare, ținându-se de picior;
🌞dacă au fost atinși și la celălalt picior, s-au oprit din joc, până a venit cineva să-i atingă și să poată alerga în voie.
Bine e să poți fi prieten de nădejde și să vezi în cel de lângă tine Lumina cea neînserată…
Altă activitate despre vindecarea slăbănogului din Capernaum:








duminică, 13 martie 2022

Prima duminică din Postul Mare, Duminica Ortodoxiei

Înainte de a citi/povesti despre post (din cartea „Doamna Păresimilor și cei șapte pantofi. Postul Mare pe înțelesul copiilor”, Ed. Sophia), am făcut legătura cu duminicile de dinainte, cu fiul risipitor, Adam și Eva în Rai și izgonirea lor, ne-am amintit despre iertare.

Cu gândul că „frumusețea va salva lumea”, într-un fel sau altul, reamintirea aceasta am privit-o și dintr-o altă perspectivă, cea a artisului, a pictorului, în cazul nostru.
Mulțumim, Tudor, pentru că, pornind de la lucrările pe care le-ai realizat în liceu, le-ai povestit copiilor despre pictori care s-au inspirat din Biblie, despre muzee, despre icoane, despre felul în care ai pictat cele două lucrări, despre:
- fiul risipitor, pornind de la o pictură (în acrilic), după tabloul lui Rembrandt „Întoarcerea fiului risipitor”;
- Adam și Eva în Rai, într-o variantă autohtonă (pictură naivă în acuarelă).
Apoi, cu mintea și inima pregătite, am povestit despre icoanele pe care le-am purtat astăzi în mâini, despre Doamna celor 40 de zile și am dus acasă primul din cei 7 pantofi.
Copiii observă atâtea detalii și pun întrebări la care încearcă să răspundă singuri... Doar 2 exemple:
- În tabloul cu tatăl și fiul risipitor, fiul s-a așezat în genunchi.
- Și eu aș fi făcut la fel!
- De ce șarpele e atât de colorat?
- Cărțile și jucăriile sunt colorate. Dar nu e despre asta, nu? Ci pentru că sunt alte lucruri care ne prind și nu știm cum să ne mai oprim din ele...
Oare noi știm cum să ne mai oprim din tot ceea ce ne „prinde” în fiecare zi?
Să dea Domnul să ne cuprindă rugăciunea și iubirea mai tare ca orice altceva...