Atelierul de cusut - mărțișoare

Și azi și săptămâna trecută, copii și părinți au cusut mărțișoare :-)

Despre Iertare: Luca 15, 11-32

După obicei, ne-am rugat, apoi am rezolvat un labirint, ajutându-l pe fiul risipitor să găsească drumul spre casă (fișa am găsit-o aici).

Am citit din Noul Testament pericopa evanghelică din Evanghelia după Luca 15, 11-32.

Am explicat:

- cuvinte (risipitor, roșcove);

- atitudini (ce face fiul risipitor după ce risipește averea, ce atitudine ia când se vede îngrijind porcii, ce face tatăl când își vede fiul întors, ce face fratele rămas acasă);

- trăiri (cum credeți că s-a simțit...)

Dialoguri ca cel de mai jos: 

- Cum vi s-a părut pilda aceasta?

- Tristă, un pic. (M.)

- De ce?

- Pentru că și-a pierdut averea și a trecut prin toate (M.)

- Da, dar a avut puterea să se întoarcă și să-și ceară iertare.

Le-am propus un filmuleț de 3 minute:

https://www.youtube.com/watch?time_continue=3&v=doG7XCTtBQo&feature=emb_logo

Copiii au legat textul citit de imaginile derulate, pe urmă s-au întors la mese și au desenat cele 3 personaje ale parabolei: Tată, fiul risipitor și fratele fiului risipitor, pe piese de lemn.

    

- Avem de învățat de la fiecare personaj câte ceva?

- Da!

- Ce învățăm de la Tatăl?

- Iertarea și iubirea!

- De la fiul risipitor?

- Părerea de rău; să ne cerem iertare.

- De la fratele fiului risipitor?

- Nu!

- Cum, nu învățăm nimic?

- ...

- Învățăm să rămânem credincioși, cum a rămas fratele lângă Tatăl, dar să nu ne lăsăm cuprinși de invidie, ci să ne bucurăm pentru cei de lângă noi, mai ales când se întorc înspre Dumnezeu.

Ca să înțelegem mai bine, ne-am jucat un pic :-)

Copiii au mers mai întâi pe o linie, menținându-și echilibrul; apoi s-au învârtit de 10 ori și au pornit din nou pe linia dreaptă, dar a fost greu să se mențină; apoi, iar s-au învârtit, dar au mers sprijiniți.

Concluzia: să nu ne lăsăm „amețiți” de averi, mândrii, egoism, ci să cerem ierare și ajutor de la Dumnezeu, Sprijinitorul nostru.

Despre Rugăciune: Luca 18, 10-14

După rugăciunea de început, copiii mai mari au privit imaginea cu vameșul și fariseul și au descris ceea ce văd. Apoi, au citit cu voce tare pericopa evanghelică ce se va citi mâine la Sfânta Liturghie, cea despre vameș și fariseu, Luca 18, 10-14.

Ne-am jucat un fel de v-ați ascunselea, numai că în jocul nostru unul se ascunde, iar ceilalți închid ochii. Toți îl caută pe cel care s-a ascuns și, pe măsură ce îl găsesc, se așază în liniște lângă el.

Am repetat jocul, numai că de data aceasta cel care se ascunde începe să se roage; cei care îl găsesc se așază lângă el și încep să se roage în gând și ei.

Ne-am adunat laolaltă și am povestit despre cum a fost jocul, despre cum ne rugăm singuri și împreună cu ceilalți, despre cum putem să ne ajutăm unii pe alții prin rugăciune.

Am reluat o discuție de altă dată, despre rugăciune, am ales cuvintele rugăciunii (mărgele colorate) dintre alte cuvinte amestecate (boabe de linte) și le-am înșirat pe ață (precum cuvintele alăturate ale rugăciunii). Le-am propus copiilor să ne rugăm cu rugăciunea inimii, în timp ce înșirăm mărgelele pe ață și am dat naștere uui dialog, din care am avut de învățat:

- Cum să mă rog în timp ce lucrez? (Ș.)

- Se poate, nu asta ne îndeamnă Sf. Ap. Pavel, să ne rugăm neîncetat? (eu)

- Da, dar parcă așa nu simt rugăciunea... (Ș.)

- Hai să mai încercăm împreună să ne rugăm și să continuăm să înșirăm mărgele.

- Cred că asta a vrut să spună tata când mi-a zis că pot să mă rog și când dorm (M.)

- Da, dacă ești obișnuit să zici rugăciunea inimii, inima ta ajunge să se roage și când faci altceva.

- Uaaa, parcă sunt niște nestemate mărgelele! (M.)

- Și nu sunt cuvintele rugăciunii nestemate printre alte cuvinte?

Despre Credință: Matei 15, 21-28

Sâmbătă am povestit despre momentele importante în Sfânta Liturghie, despre Evanghelia de duminică și sărbătoarea Întâmpinării Domnului, despre încredere și credință.

Până s-au adunat copiii, am colorat icoana cu Sfinții Trei ierarhi, pe care i-am sărbătorit în 30 ian.

Ne-am rugat și ne-am amintit apoi despre ce facem la Sfânta Liturghie, de ce/ când stăm în picioare sau în genunchi.

Am folosit imaginile și informațiile din cartea...

...dar și experiența acumulată duminică de duminică.

Am urmat sfatul dat de Elizabath White, în cartea „Pași pe calea sfințeniei. Cum să creștem copii iubitori de Dumnezeu”...

...și am citit din varianta completă a Noului Testament, nu din Noul Testament pentru copii, Evanghelia despre femeia cananeancă (Matei 15, 21-28). Am vorbit despre credință, atitudinea femeii, atitudinea Mântuitorului și ce reținem.

Cum mâine este sărbătoarea Întâmpinării Domnului, ne-am amintit despre această sărbătoare, de credința Dreptului Simeon și a Proorociței Ana (altă activitate despre Întâmpinarea Domnului aici).

Pe urmă, am jucat jocuri de încredere:

1. Copiii s-au grupat în perechi: unul a fost legat la ochi și celălalt a avut sarcina de a-l ghida printre obstacole pe cel legat la ochi, ținându-l de mână și oferindu-i verbal repere pentru orientare;

2. Tot în perechi, un copil s-a lăsat pe spate, iar celălalt a avut sarcina să-l țină, prindă.

Este greu să ai încredere totală în celălalt! Zici că ai încredere, teoria e teorie, dar când trebuie să te lași pe spate și celălalt să te prindă sau să te lași condus printre obstacole, legat la ochi, nu îți este totuna.

Am discutat despre încredere și credință, ne-am întrebat: cum o fi să te lași cu totul în voia lui Dumnezeu?...

Ne-am așezat și am jucat un joc, folosind cartoline cu imagini din copilăria lui Iisus, Întâmpinarea Domnului. Copiii au colaborat unii cu alții pentru a împlini cerințele, formând mici echipe.