Nașterea Domnului. Crăciunul (25 decembrie)

Ne-am bucurat că și anul acesta ne-am putut întâlni la serbarea de Crăciun, pe care copiii au așteptat-o nerăbdători, mai mult ca în oricare an... Bucuria întâlnirii a devenit neprețuită...

Așadar, vă dorim un Crăciun binecuvântat și un An Nou cu sănătate și, cu voia lui Dumnezeu, cu întâlniri mai dese. :)

Sfântul Nicolae (6 decembrie)

Când mergi la biserică, cu emoția întâlnirii cu El și cu Sfântul Nicolae.

Când nu știi cine mai vine, cine a scăpat de carantină, cine s-a mai îmbolnăvit și revederea celor dragi e atât de prețioasă.

Când nu știi câți copii vor veni și speri să-i vezi pe cât mai mulți.

Când vremea e minunată și te lasă să povestești în curte: despre generozitatea Sf. Nicolae, despre femeia gârbovă din Evanghelie, despre povara răutăților care ne cocoșază și doar Dumnezeu ne ajută să ne îndreptăm, despre canon ( = regulă; “cane” în ebraică = baston folosit la măsurare, în construcții, care îți dă ideea de rigiditate; dar și acel instrument de măsurare flexibil, cu o greutate atârnată de o sfoară, tot instrument de măsură, pt fiecare situație în parte; așa și canonul,”rețeta” primită la spovedanie spre îndreptare, nu e rigid, ci flexibil, potrivit pentru fiecare dintre noi, pentru a ne ridica și îndrepta, precum femeia gârbovă).

Să aveți parte măcar de atâta bucurie de câtă am avut noi astăzi, la întâlnirea cu Sfântul Nicolae!

Evanghelia de azi: Luca 13, 10-17 Tămăduirea femeii gârbove

Alte activități despre Sfântul Nicolae aici:

http://pestisoruldeaur-antimis.blogspot.com/2015/12/sfantul-nicolae.html 

Sfântul Apostol Andrei (30 noiembrie)

 Doamne, pentru rugăciunile Apostolului Tău Andrei, dăruieşte-ne nouă sănătate şi viaţă ferită de toată răutatea!

(Acatistul Sf. Apostol Andrei)

La mulți ani!

Alte activități despre Sf. Ap. Andrei aici:

http://pestisoruldeaur-antimis.blogspot.com/2016/12/sfantul-andrei.html

http://pestisoruldeaur-antimis.blogspot.com/2015/11/sfantul-andrei.html

Intrarea Maicii Domnului în Biserică

Ieri, de sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică, s-au împlinit 15 ani de întâlniri cu bucurie!

15 ani de când ne adunăm la activitățile cu copiii în parohia Ortodoxă Timișoara Fabric-Vest, în fiecare sâmbătă, duminică.

Am început timid, într-o încăpere de la demisolul bisericii, activitățile la Clubul pentru copii „Peștișorul de aur”. De ce am adunat întâlnirile acestea sub denumirea Peștișorului de aur? Pentru că am vrut ca locul acesta din biserică să fie un loc al dorințelor împlinite: așa cum peștișorul din poveste împlinește dorințe, așa Mântuitorul (peștele = simbol pentru Hristos) împlinește cererile de folos. Ne-am străduit să învățăm împreună să ne dorim numai lucruri bune, de folos sufletului nostru, să ne împrietenim noi între noi și cu Dumnezeu.

De-a lungul timpului, copiii au tot venit, unii au plecat, alții au rămas și au crescut împreună. Privind în urmă (și în fotografii ) ne bucurăm să-i vedem pe copiii încredințați de părinți bisericii (după cum părinții Maicii Domnului au încredințat-o pe Maria la templu) - chiar și numai 2 ore, o dată pe săptămână - cum au crescut, au devenit tineri frumoși care se organizează singuri, au seri de dialog/film/activități comunitare.

N-a fost roz tot timpul, au fost și vârste cu revolte, pauze, încercări, dar marea bucurie rămâne aceea că tinerii de acum au avut unde să se întoarcă, să-și facă și alți prieteni și să rămână uniți, în jurul lui Hristos.

În fotografii sunt doar o parte dintre copiii-tineri și o parte dintre cei mai mici ce vin acum. Cum s-ar zice „work in progress”

Mulțumiri din inimă tuturor acelora care, de-a lungul anilor, într-un fel sau altul, ne-au fost aproape!

Ce am mai facut în ultimii 15 ani, găsiți aici:

http://pestisoruldeaur-antimis.blogspot.com/

Pilda samarineanului milostiv (Luca 10, 25-37). Începutul Postului Crăciunului

 Cine este aproapele meu?

De data acesta nu ne-am gândit mai departe de cei din familiile noastre, pentru că în ultima vreme am stat mai mult acasă și de foarte multe ori, din păcate, nu ne-am simțit foarte apropiați unii de ceilalți... De ce?

Ghemul a ajuns la fiecare dintre noi și... liniște. Nu ne place să recunoaștem că nu suntem perfecți...

Încet-încet:

R.: - Când nu-mi place să fac ceva, strig.

M.: - Eu mă încrunt. Și zic că nu vreau.

G.: - Eu îmi pun căștile și ascult muzică.

I. : - Surorile mă bâzâie, nu vreau să ajut și mă enervez. Uneori ne și batem.

Eu: - Și eu mai strig...

M.: - Știam eu!

G.: - (mie) Să faci o bălăceală! (Am aflat că baia în vană ajută să mă liniștesc )

Ne-am lămurit că până și cel mai mic gest de bunăvoință față de cel de lângă noi poate fi iubire. Vorba părintelui Serapion, la predică:

Și când îi pregătești farfuria cu mâncare celui de lângă tine, ori speli vasele, ori gândul la el și un „Doamne ajută-l” este iubire.

(Evanghelia de azi: Luca 10, 25-37)

Începutul Postului Nașterii Domnului

Învierea fiicei lui Iair (Luca 8, 41-56); Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (8 noiembrie)

 Astăzi nu am avut în plan să povestim. Pentru că nu știm cum vor evolua lucrurile cu pandemia, dacă ne vom putea întâlni la serbarea de Crăciun, le-am propus copiilor să-și pună aripile de îngeri (pe care le poartă de obicei, atunci, la serbarea de Crăciun) și să zburde cu ele pe afară, prin curtea bisericii, prin iarba verde, precum îngerii prin Rai. După câteva ture de alergat, m-au întrebat de ce nu povestim. Așa că ne-am așezat la soare și am povestit despre îngeri și despre fiica lui Iair pe care a înviat-o Mântuitorul.

Încet, am ajuns la întrebări și nelămuriri:

M.: - De ce nu ne lasă Dumnezeu să știm când murim?

A.: - Eu știu: pentru că ne-ar fi frică.

M.: - Aha, nu m-am gândit...

Șt.: - Am auzit când a zis părintele că ar trebui să trăim ca și când azi ar fi ultima zi și să muncim din toată inima!

Să dobândim cu toții curajul și hotărârea Arhanghelului Mihail, blândețea și delicatețea Arhanghelului Gavriil și obișnuința de a veghea asupra celor din jur, ca îngerii, pe care-i sărbătorim azi!

Sărbătoare binecuvântată tuturor!

Despre Sfinții Arhangheli, o altă activitate găsiți aici:

http://pestisoruldeaur-antimis.blogspot.com/2012/11/rosu-culoarea-iubirii-si-jertfei.html

Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr (Luca 16, 19-31)

 Ieri ne-am adunat la povești lângă „foc”

Am încercat să ne imaginăm cum o fi în „sânul lui Avraam”, locul unde ajunge săracul Lazăr, din Evanghelia de duminică (Luca 16, 19-31). Copiii au descris cum e când îi iau mama și tata în brațe, cum e să stai la pieptul lor (...și mi s-a făcut un dor de mama... Dumnezeu s-o odihnească cu sfinții Lui...). Și ne-am dat seama că nu atâta despre bogăție și sărăcie este vorba, ci tot despre dragoste este și Evanghelia aceasta. Învățăm, repetăm că a lua pe cineva în brațe și a-l ține la piept e așa, ca în sânul lui Avraam, ca-n rai.

Vorba părintelui Dumitru Stăniloae: „Cel mai frumos și mai convingător discurs despre dragoste este îmbrățișarea.”

Altă activitate la aceeași Evanghelie găsiți aici:

http://pestisoruldeaur-antims.blogspot.com/2016/10/pilda-bogatului-nemilostiv-si-saracului.html