Coase-mă! Scrie povestea iei tale! 2

Bianca a reușit să însemneze (cu pixuri colorate) modelul cu flori, ales de o fetiță, pe etamina ce se coase pe ie. Astfel, fetița dornică de cusut se poate apuca de lucrul ei :-)

Altă cămășuță, altă fetiță. A ales același model, alte culori.

C. a început o cămășuță pentru un băiețel. 

De lucru avem, numai timp, energie, bucurie să avem să le ducem la bun sfârșit.

Atelier de pictură: a patra întâlnire

Copiii au contiunat pictura, unii dintre ei se apropie de final...

Alții abia încep...

...însă toți sunt bucuroși să poată picta și să vadă ce lucruri frumoase ies din mâinile lor.

Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr (Luca 16,19-31)

Astăzi am povestit, la nivelul celor mici, despre Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr (Luca 16,19-31), pericopa evanghelică ce se va citi mâine.
Am pus accentul pe ceea ce ne învață Sfânta Scriptură, cu privire:
- la ajutorul pe care îl putem da, prin milostenie;
- la bunătate și responsabilitate față de cei din jur;

Materiale necesare:
-foi de colorat cu bogatul nemilostiv și săracul Lazăr de aici
- foi colorate din care am decupat cercuri
- pioneze cu 2 piciorușe, în formă de frunză (de la magazinele hobby art)

Am realizat apoi povestirea rotitoare, din 2 cercuri suprapuse. din hârtie, care să le amintească celor mici despre felul în care trăia bogatul și săracul. Am colorat si decupat fiecare imagine în parte și le-am lipit pe cerc. În mijloc am pus o pioneză cu 2 piciorușe, în formă de frunză, pentru a putea roti cercurile suprapuse.

A fost odată un bogat ce avea de toate...

...mânca toate bunătățile și nu împărțea cu nimeni.

La poarta lui stătea Lazăr, un om sărac, bolnav și înfometat. Bogatul era nepăsător și îi arunca sărăcului doar firmiturile...

Până și câinilor li s-a făcut milă de săracul Lazăr și îi lingeau rănile.

Mântuitorul ne învață, prin această pildă, să ne ajutăm unii pe alții, să nu fim indiferenți la necazurile celorlalți, pentru a avea parte de Împărăția lui Dumnezeu.

Pentru cei mai măricei, am găsit un filmuleț lego cu Pilda de la Luca 16,19-31

aici

Coase-mă! Scrie povestea iei tale!

Am primit o comoară! 11 m de pânză topită, alte pânze, șervete cusute, lucrușoare croșetate, borangic, ațe etc, de la fiica unei doamne căreia îi plăcea să coasă și care a adunat cu răbdare, de-a lungul timpului, aceste minunății. Mulțumim din suflet! Le vom da viață, folosindu-le la atelierele noastre!

Pânza topită, ațele

M-am gândit ca, pentru fetele care doresc să-și coasă propria ie - care se sperie, când văd cât e de lucru (croit, tiv, model etc) și la scurt timp renunță - să pregătesc iile/ cămășile gata cusute, iar ele să coasă modelul pe piept și, dacă vor, pe mâneci. Modelele le pot alege din ce am selectat deja, de pe blogul Semne cusute sau dintre modele de pe iile noastre.
Am adus cămăși din: Banat, Mehedinți, Teleorman, Suceava, pentru a vedea modele diferite, cu poveste, să înțeleagă că a coase o ie înseamnă să coși o poveste.

De asemenea, pentru că pânza este este foarte deasă, vor avea cusute pe piept/mânecă fâșii de etamină, material de ajutor. Cum fetele au cusut de multe ori pe etamină, nu le va fi atât de greu. Când modelul e gata, firele de etamină se scot pe rând, așa încât, la sfârșit, modelul rămâne pe pânza topită.

Așadar, pentru astăzi am reușit să cos 3 cămășute, de mărimi diferite și să pregătesc modele cu poveste și cine va dori să coasă, să pornească de la o poveste a modelului, a materialului și să o continue.

De fapt, tot ce am cusut până acum, am vrut să fie vechi și nou în același timp. Dacă am avut materialul nou, ața și modelul au fost moștenite, astfel încât povestea să meragă mai departe.

De data acesta, și materialul, și ața, și modelul sunt vechi, iar povestea continuă o poveste deja începută.
Fiecare cămașă are un mesaj: ”Coase-mă! Scrie povestea iei tale!”

Fetele s-au bucurat și s-au grăbit să-și aleagă cămașa. Apoi, împreună cu Bianca, au ales modelul.

Așteptăm cu nerăbdare sâmbăta viitoare!

Atelierul de pictură: a treia întâlnire

După ce s-au rugat, citind Rugăciunea iconarului, copiii au continuat să picteze cu bucurie icoanele începute, sub îndrumarea părintelui Cristian Miloș.

O zi de duminică

După ce ne-am rugat împreună, ne-am adunat, ca de obicei, pe ateliere, în săli diferite.

Cei mici și-au luat pernele și s-au așezat în cerc, în sala lor, unde ne-am amintit ce am făcut sămbăta trecută. Ne-am amintit cum Sfânta Parascheva mergea în fiecare duminică la biserică, se ruga, participa la Sfânta Liturghie, fiind cuminte și atentă.
Am vorbit apoi despre ce se întâmplă în timpul Sfintei Liturghii, despre cât de important este să ne împărtășim cu Trupul și Sângele Mântuitorului. Am amintit despre spovedanie și cum fără ea nu ne putem împărtăși, dacă suntem mai mari.

Pentru a putea înțelege mai bine cum e cu faptele rele pe care le facem și care ne murdăresc sufletul, inima, am adus un balon în formă de inimă, l-am arătat copiilor și i-am rugat să închidă ochii și să-și amintească una sau două fapte rele. Apoi, fiecare a măzgălit cu carioca pe balon fapta rea pe care a făcut-o.

I-am întrebat ce ar trebui să facem pentru a curăți balonul - ”să-l ștergem/spălăm”, a venit răsunsul. 

Cum reușim să ștergem cu a devărat faptele rele din suflet, să ne curățim și să putem primi Sfânta Împărtășanie? Prin spovedanie.

Copiii s-au așezat la măsuțe și au colorat o fișă despre cum este o zi de duminică, într-o familie creștină. (fișă preluată dintr-un nr. al revistei pentru copii Chemarea credinței.)

Pornind de la imagini, am vorbit despre Sfânta Împărtășanie, despre Sfântul Potir și Sfântul Disc.

Au desenat apoi, un potir, un disc și un înger pe bucățele de lemn. (cu gândul că le vor așeza în săculeț, alături de sâmburii de poveste, de data trecută.

Atelierul de pictură: a doua întâlnire

Abia au așteptat copiii să-și continue icoana pe sticlă!
Așadar, unii au amestecat culoarea și au început să coloreze icoana. Alții, care nu au fost data trecută, au ales icoana pe care o vor picta și au desenat conturul.

Coasem de zor, și mari și mici :-)

Ne-am bucurat că la Atelierul de cusut au venit copii care au învățat să coasă semne vechi pe etamină nouă :-);  mămici și bunici care au continuat lucrul început deja:

Sfânta Parascheva și cuvintele Mântuitorului: ”Fericiți cei curați cu inima...”

Astăzi am reluat istoria Sfintei Parascheva și am pus accent nu numai pe povestire, ci și pe ce înseamnă biserica (= comunitate; casa lui Dumnezeu), locul unde Sfânta Parascheva a auzit cuvintele Mântuitorului care i-au schimbat viața:

”Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.” (Matei 5,8)

Copiii au colorat o biserică, apoi au ”înălțat-o”:

Au înfățișat viața Sfintei Parascheva pe sâmburi de caise:

Le-am desenat cu carioci primul sâmbure, celelalte imagini le-au desenat singuri:

Sfânta Parascheva, copil fiind...

...a învățat de la părinții ei să-L iubească pe Dumnezeu...

...și să fie milostivă. Așa a dăruit, din tot sufletul, hăinuțele ei unor copii săraci...

...Apoi, din dragoste de Dumnezeu, s-a retras la mănăstire...

...și și-a închinat întreagă viață lui Dumnezeu.

Sfântă Paracheva, roagă-te pentru noi!

Am confecționat săculeți din piele pentru sâmburii de poveste și copiii au dus Povestea acasă.