Vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor (Luca 8, 26-39). Despre Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir

De unde să pornești înspre copii, când Evanghelia (de ieri) ne povestește despre demonizați?

Încerci să afli ce au priceput: îi întrebi dacă au auzit ce s-a citit, îi lași să povestească și apoi le ceri lămuriri: cum adică „demonul îl stăpânea pe om”?

- Adică gândul rău, conștiința rea nu-i dădea pace.

- Putem lupta cu gândul rău? Cum?

- Te lupți cu tine!

- Cu ce „arme”?

- Cu rugăciunea.

Am citit din epistola Sfântul Apostol Pavel, care vorbește despre armura credinței (Efeseni 6, 12-18)

Când pornim la luptă, avem nevoie și de ceva care să ne încurajeze: de steaguri.

Am căutat în biserică steaguri, numite „prapori”, care să ne încurajeze tocmai în rugăciune. Praporele, steagul bisericesc simbolizează steagul lui Hristos, împrejurul căruia se adună credincioșii spre a fi apărați în lupta împotriva răului. El semnifica și biruința lui Hristos asupra morții.

Steagurile noastre au avut icoana Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir, pe care îl sărbătorim astăzi, a Sfântului Arhanghel Mihail; au fost împodobite cu frunze și ciucuri.

Bucuroși, am ieșit cu ele la înaintare

Învierea tânărului din Nain (Luca 7,11-16)

 Învierea tânărului din Nain (Luca 7, 11-16) și ziua Sf. Evanghelist Luca

Cum să le vorbești copiilor depre moartea unui tânăr și apoi despre învierea lui?

Azi ne-am gândit la suferința mamei care își pierde fiul și la bucuria pe care i-o aduce Hristos, înviindu-l.

- Putem noi, ca oameni, să înviem pe cineva?

- Nu, doar Dumnezeu poate.

- Dar oare putem să „înviem” o inimă tristă, putem ajuta pe cineva necăjit, întristat, bolnav?

Le-am spus copiilor despre ce am învățat de la Maica Siluana: fiecare și-a ascultat inima, cu mâna pe piept și am aflat cum, cu fiecare bătaie a inimii, Dumnezeu ne spune „te iubesc, te iubesc, te iubesc...” Le-am spus și ce m-a întrebat odată o fetiță:

- Dacă inima se oprește și murim, atunci Dumnezeu nu ne mai iubește?

Ne iubește și atunci, mai ales dacă și noi I-am răspuns cu iubire, fiind buni unii cu alții. Iubirea nu încetează, ci se înmulțește.

Am citit din „Cartea bunătății”, de Cristina Andone (Ed. Univers, 2019) și ne-am pregătit inimile să învie pentru noi și pentru cei din jur.

„Bunătatea începe cu tine.[...]

Bunătatea este grijă față de ai tăi. Acasă nu e doar un acoperiș, este o poveste despre dragoste, răbdare și liniște în familie.[...]

Bunătatea este o inimă deschisă față de cei ce o duc mai greu decât tine.[...] Fii alături de ei.[...] Ți-e atât de bine când faci bine...”

Pilda semănătorului (Luca 8, 5-15)

 Cât am povestit, am stat în lumina soarelui, ca pământul bun care așteaptă să rodească. Am căutat semințele de busuioc căzute din două mănunchiuri uscate, am văzut plăntuțe noi în găletușa din care părintele ne stropește cu apă sfințită și busuioc înflorit în curtea bisericii. Ne-a mai rămas să aruncăm semințe pe drum bătătorit, între pietre, între spini și pe pământul bun.

- Eu am pus semințele în fiecare din locuri.

- Eu le-am aruncat pe toate pe pământ bun.

- Eu le duc acasă și le pun în pământ bun.

Bine ar fi să fim numai pământ bun, iar cuvintele-semințe auzite la Sfânta Liturghie să le păstrăm, să le înțelegem și să ne rodească!

Pilda semănătorului (Luca 8, 5-15)

Despre iubirea vrăjmașilor, despre har și mântuire (Luca 6, 31-36)

 Încă o duminică, încă o sărbătoare!

Ce motive de sărbătoare avem, pe lângă ziua duminicii, Ziua Învierii Domnului?

- s-a născut un copiluț în comunitatea noastră!

- am primit cu bucurie vizita unor prieteni din altă parohie!

- este a 10-a întâlnire cu copiii, după Sfânta Liturghie, afară, după un timp în care nu ne-am mai văzut!

Ce-am mai învățat?

- Să faci bine, chiar dacă celălalt îți face rău! (Alexandra)

Cum să le traduci copiilor mântuirea și harul lui Dumnezeu despre care a vorbit părintele?

Apucându-ne de treabă:

- am construit un turn, fără uși fără ferestre, în care, sus, ne așteaptă Dumnezeu;

- El ne trimite harul (=iubirea, puterea Lui) - o frânghie;

- noi:

* fie dăm ture în jurul turnului și nu ne interesează să apucăm frânghia ce ne apare în cale;

* fie o apucăm, începem escaladarea și ne încredințăm cu totul Celui care ne ține; fiecare faptă bună ne duce mai aproape de El, însă se mai întâmplă să alunecăm, să cădem, dar o luăm de la capăt până ajungem Acolo sus;

* fie apucăm frânghia, dar la prima încercare, prima căzătură, nu mai depunem efortul de a o lua de la capăt, rămânând acolo unde suntem și dând vina pe alții pentru nereușita noastră.

Copiii au priceput ce au de făcut: au desenat un omuleț agățat de frânghie, cât mai aproape de El! (ideea lor)

Noi?...

Evanghelia de azi: Luca 6, 31-36