Arta
modelării cu pământ, cu lut, este cea mai veche formă de manifestare plastică creativă,
ce datează de peste 6000 de ani. În
preistorie toate obiectele de uz casnic, obiectele rituale, jucăriile,
bijuteriile, erau realizate fie din piatră, fie din lut. Ulterior a apărut
metalul.
Încă
de la început lutul a fost folosit cu scopuri „arhitecturale”, în realizarea de
adăposturi. Şi în prezent pământul este folosit la confecţionarea cărămizilor.
Ceramica reprezintă, aşa cum inspirat s-a şi afirmat, elementul definitoriu al unei cronici în lut a omenirii, adică reper într-un parcurs pe care omul l-a urmat încă din paleolitic şi până astăzi, un parcurs în primul rând cultural şi artistic. Nu întâmplător ea este desemnată uneori prin sintagma de “verigă directoare” a preistoriei, adică a acelei perioade de timp pe care o definim tocmai prin lipsa oricărei urme de scriere dar pentru care vasele, fragmentele lor şi alte obiecte din lut ars suplinesc instanţa documentului scris, invitându-ne pe noi înşine să redobândim „limbajul” decodificării lor.
Pe parcursul acestui atelier am trecut prin diferite etape care au fost folositoare pentru a simţi lutul şi pentru a învăţa cum să ne jucăm cu el, cum să-l modelăm. Pentru început am creat obiecte bidimensionale (plăci de lut desenate) şi am ajuns la diverse obiecte de mici dimensiuni (mărgeluţe, jucării, etc.), toate realizate din suluri de lut sau prin presare. După ce vom începe să ne obişnuim cu lutul şi cu modelajul, vom trece la materializarea planului iniţial, şi anume cel de a construi un colţ din Paradis, un mic orăşel. Totodată, copiii mai mari vor lucra la construirea unei machete a bisericii. Sperăm să fim vrednici în realizarea acestui proiect!
Am realizat obiecte liturgice din lut, potire și discuri si le-am pictat cu auriu:
Bisericuța noastră din ”cărămizi” din lut.
La final, după mai multe săptămâni, după ce s-a uscat și după vopsire, macheta bisericii noastre e gata!
