„Postul Mare e un dar minunat, o vreme aparte care aduce în fiecare an echilibru în inimile noastre. ”
Ne întrecem care mai de care să fim primii, să ieșim în evidență, să ne vadă lumea.
Ne cățărăm pe scaun, ne străduim să ne păstrăm echilibrul, cu mâna întinsă spre bec/neon, ca piatra noastră fluorescentă să fie mai luminoasă decât pietrele celorlalți. Ce grozavi suntem!
Dar, dacă vine vorba de sufletul nostru, de viața noastră în raport cu Dumnezeu, mai suntem la fel de motivați? Mai vrem să ne apropiem la fel de mult de Lumină, fără să ne întrecem cu alții, ci doar cu noi înșine? Și, după ce ne-am apropiat și am luat un pic de Lumină, o știm păstra și apoi să o împărțim și altora? Și, dacă ni se întunecă iar inima, mai suntem dispuși s-o luăm de la capăt? De mâine începem călătoria spre Înviere.
Din când în când, ne mai poticnim și avem nevoie de un sprijin.
Cartea „Să îngrijim grădina inimii noastre. Cugetări zilnice pentru familie de-a lungul Postului Mare.” (de E. Bjeletich și K. Wenger, Ed. Doxologia, 2021) ne vine în întâmpinare.
Post binecuvântat!
