Schimbarea la Față a Domnului (6 august)

 Povestind astăzi

despre schimbarea la față a Domnului, despre strălucirea Lui, de la care apostolii și-au întors fețele;

despre obișnuința de a vorbi despre Dumnezeu, cu evlavie sau cu nepăsare;

despre cum schimbarea inimii noastre, în lumina dragostei Lui, ne dă posibilitatea de a-I vedea strălucirea în cei de lângă noi... (am folosit pixuri cu cerneală invizivilă, dar vizibilă în lumina lanternei albăstrui)

„Și S-a schimbat la față înaintea lor și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina.” (Matei 17, 2)

6 august, Schimbarea la Față a Domnului

Praznic fără nori să aveți!

Vindecarea celor 10 leproși (Luca 17, 11-19)

 

Poate că acum, la început de an este momentul cel mai bun să privim în grădina tainică a inimilor noastre, să vedem ce a răsărit din ce am semănat anul trecut, ce a înflorit, ce s-a uscat. Dacă au pătruns buruienile gândurilor, faptelor răutăciose și ne-au secătuit, să lăsăm ușile inimilor deschise și să începem să lucrăm mai atent ca parfumul florilor rugăciunii, iertării, păcii, generozității, recunoștinței să se înalțe către Cer.

Astăzi am așezat semințele recunoștinței în inimile noastre, așa cum le-am primit de la singurul din cei 10 leproși vindecați, care i-a fost recunoscător Mântuitorului Hristos pentru tămăduirea lui.

    Alte activități, la acesată pericopă evanghelică, găsiți accesând link-urile de mai jos: 

https://pestisoruldeaur-antimis.blogspot.com/2021/01/vindecarea-celor-10-leprosi-luca-17-

11.html

https://pestisoruldeaur-antimis.blogspot.com/2022/01/vindecarea-celor-10-leprosi-anul-cu.html

Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr (Luca 16,31)

 Despre cum să fugi de sau după dragostea lui Dumnezeu

Cum fugim de dragostea lui Dumnezeu?

Rămânând împietriți, închiși în preaplinul inimilor noastre, ratând toate ocaziile în care am putea să-i facem un bine aproapelui.

Cum fugim după dragostea lui Dumnezeu?

Învățând de la Moise și proroci pocăința și schimbarea vieții; de la Avraam - înduplecarea voinței și credința.

Jocul copiilor:

- Pânza = iubirea lui Dumnezeu.

- Unul dintre ei aleargă cu pânza, încercând să-i atingă cu ea pe ceilalți. Cei atinși țin pânza împreună și, cu cât sunt mai mulți, cu atât e mai dificil să-și găsească ritmul împreună, pentru a a-i atinge pe alții.

Aici avem de lucrat: la a fi mai atenți la ceilalți și la nevoile lor, cu dragoste.

“Și i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise și de proroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morți.” (Luca 16,31)

Și, înainte să ne întoarcem acasă, ca în fiecare duminică, o gustare, un ceai/ o cafea și o vorbă bună sunt binevenite și pentru copii și pentru părinți.

Alte activități pe aceeași temă:

http://pestisoruldeaur-antimis.blogspot.com/2021/10/pilda-bogatului-nemilostiv-si-saracului.html

http://pestisoruldeaur-antimis.blogspot.com/2020/11/pilda-bogatului-nemilostiv-si-saracului.html

http://pestisoruldeaur-antimis.blogspot.com/2016/10/pilda-bogatului-nemilostiv-si-saracului.html

Umblarea pe mare și potolirea furtunii (Matei 14, 22-34)

 Când vântul suflă din toate părțile… (foto 1)

…și ne cuprinde teama, dar măcar suntem împreună, precum apostolii în corabie (foto 2).

Când El ne cheamă:

“Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!”, iar noi, îndoielnici și cu teamă, chiar dacă strigăm ca Petru, “Doamne, scapă-mă!”, intrăm la apă… (foto 3).

Bine ar fi măcar să ne ținem unii de alții, în aceeași Corabie, să nu ne facem corăbii și corăbioare și ziduri între care să ne închidem, fără a îndrăzni să pășim spre El! (foto 5)

Umblarea pe mare și potolirea furtunii (Matei 14, 22-34)

Despre Rugăciune (Ioan 17, 1-13)

 Astăzi am povestit despre Înălțare/ Ziua Eroilor, despre Rusalii/ Pogorârea Sfântului Duh, hramul bisericii noastre (ne pregătim pentru duminica viitoare) și despre rugăciune, (din Evanghelia de azi - Ioan 17, 1-13).

- Ce este pictat în față, chiar aici, sus?

- Mâna lui Dumnezeu care îi ține pe credincioși?

- Dar în stânga și dreapta mâinii?

- Sunt nume. A, a zis părintele că sunt numele celor care au murit în Revoluție! Și parcă a zis că au fost scrise de pictor (Sorin Efros) chiar în 17 decembrie! Mâna îi ține pe cei care și-au dat viața pentru noi!

- Da, și monumentul de afară, care le este închinat, a fost sfințit chiar de Ziua Eroilor.

Monumentul este un pomelnic al celor care au murit în decembrie 1989, la Timișoara, pentru realizarea căruia, autoarea Linda Saskia Menczel s-a inspirat din Banda lui Möbius, simbol al infinitului.

Așa cum a spus părintele la predică, noi îl cunoaștem pe Dumnezeu dăruindu-ne și jertfindu-ne pentru alții, așa cum Fiul lui Dumnezeu S-a jertfit pentru noi. De aceea, este important să păstrăm memoria și să-i pomenim mereu pe cei care, în decembrie 1989, s-au dăruit și s-au jertfit pentru noi. Atunci când ne dăruim și ne jertfim pentru aproapele nostru, ne împărtășim din Taina Dumnezeirii.

Banda lui Möbius ne descoperă, matematic, faptul că 1 poate să fie infinit, 1 este Dumnezeu și, în felul acesta, ne împărtășim de veșnicie.

Pentru că erau dornici de joacă, am jucat, din nou, o variantă a jocului „de-a v-ați ascunselea” - unul se ascunde, ceilalți îl caută și, pe măsură ce îl găsesc, se așază lângă el și se roagă împreună.

Să aveți măcar atâta bucurie câtă am avut noi și să vă țină măcar toată săptămâna!

Duminica a patra după Paști, Vindecarea slăbănogului de la Vitezda (Ioan 5, 1-15)

 “Cine nu mai are scăldătoare?”, întreabă S.

Avem fiecare:

- scăldătoare (vase pt sushi, oricum prima întrebare a fost ce facem cu vasele de sushi);

- îngeri avem;

- degetele noastre - ne reprezintă pe fiecare dintre noi.

Fiecare ne găsim în postura bolnavului care așteaptă să-l arunce cineva în apa scăldătorii Vitezda, după ce îngerul a tulburat apa.

Fiecare, în loc să răspundem afirmativ și clar că vrem să fim vindecați, ne justificăm înaintea oricui, chiar și înaintea Domnului, ca bolnavul din Evanghelie, că altcineva e de vină, că nu ne-am vindecat, că nu ne merge bine.

Fiecare suferim de o astenie ( = fără vlagă, neputința de a sta în picioare) care ne împiedică:

- să vedem anumite lucruri;

- să ne temperăm dorințele;

- să avem mintea adunată, să ne concentrăm;

- să facem față încercărilor.

Soluția?

“Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă!” (Ioan 5, 1-15)

P.S. Dacă au dat copiii de apa din “scăldătoare”, să vezi acolo trezire, înviorare și determinare, nici vorbă de astenie

Duminica a doua din Postul Mare, a Sf. Grigore Palama

Ce bine că am povestit afară, în lumina soarelui! Lumina ne-a ajutat să ne gândim la Sf. Grigore Palama, care ne îndeamnă să vedem lumina lui Dumnezeu și pe cei din jur, în lumina Lui.

Cum facem asta? Cu bunăvoință - fără a-i judeca pe cei de lângă noi - și un pic mai multă rugăciune.

Exact așa cum au făcut cei patru prieteni pentru slăbănogul din Evanghelia de azi (Marcu 2,1-12).

Ne-am pus în locul slăbănogului și ne-am imaginat cum e să fii neputincios, apoi sănătos, printr-un joc.

Copiii:

au alergat unii după alții și au căutat să atingă fluierele picioarelor celorlați;

odată ce au fost atinși, au alergat în continuare, ținându-se de picior;

dacă au fost atinși și la celălalt picior, s-au oprit din joc, până a venit cineva să-i atingă și să poată alerga în voie.

Bine e să poți fi prieten de nădejde și să vezi în cel de lângă tine Lumina cea neînserată…

Altă activitate despre vindecarea slăbănogului din Capernaum:

http://pestisoruldeaur-antimis.blogspot.com/.../vindecare...

Prima duminică din Postul Mare, Duminica Ortodoxiei

Înainte de a citi/povesti despre post (din cartea „Doamna Păresimilor și cei șapte pantofi. Postul Mare pe înțelesul copiilor”, Ed. Sophia), am făcut legătura cu duminicile de dinainte, cu fiul risipitor, Adam și Eva în Rai și izgonirea lor, ne-am amintit despre iertare.

Cu gândul că „frumusețea va salva lumea”, într-un fel sau altul, reamintirea aceasta am privit-o și dintr-o altă perspectivă, cea a artisului, a pictorului, în cazul nostru.

Mulțumim, Tudor, pentru că, pornind de la lucrările pe care le-ai realizat în liceu, le-ai povestit copiilor despre pictori care s-au inspirat din Biblie, despre muzee, despre icoane, despre felul în care ai pictat cele două lucrări, despre:

- fiul risipitor, pornind de la o pictură (în acrilic), după tabloul lui Rembrandt „Întoarcerea fiului risipitor”;

- Adam și Eva în Rai, într-o variantă autohtonă (pictură naivă în acuarelă).

Apoi, cu mintea și inima pregătite, am povestit despre icoanele pe care le-am purtat astăzi în mâini, despre Doamna celor 40 de zile și am dus acasă primul din cei 7 pantofi.

Copiii observă atâtea detalii și pun întrebări la care încearcă să răspundă singuri... Doar 2 exemple:

- În tabloul cu tatăl și fiul risipitor, fiul s-a așezat în genunchi.

- Și eu aș fi făcut la fel!

- De ce șarpele e atât de colorat?

- Cărțile și jucăriile sunt colorate. Dar nu e despre asta, nu? Ci pentru că sunt alte lucruri care ne prind și nu știm cum să ne mai oprim din ele...

Oare noi știm cum să ne mai oprim din tot ceea ce ne „prinde” în fiecare zi?

Să dea Domnul să ne cuprindă rugăciunea și iubirea mai tare ca orice altceva...