După ce am vorbit despre vindecarea slăbănogului din Capernaum, ne-am imaginat că suntem prietenii omului bolnav și vrem să-l ajutăm. Unul dintre copii s-a așezat pe un carton, iar alți patru s-au străduit să-l transporte; și n-a fost simplu :)
În Duminica Iertării, ne amintim cât de nesiguri sunt pașii noștri pe calea Postului. Este o cale pe care uneori aproape că n-o vedem, desfășurându-se înaintea noastră (ca firul roșu și subțire prin iarbă). Nu găsim imediat răspunsul la întrebarea „ce să fac să postesc?”. Și apoi, răspunsurile sunt timide, la început de călătorie spre Înviere, scrise pe hârtiuțe bătute de vânt și umede de la ploaie, ca inimile noastre care repetă teoria și nu mai știu să ceară iertare, să caute împăcarea...
Una din întrebările pe care le vom primi, când ajungem înaintea lui Dumnezeu, va fi și cea referitoare la milostenie. Copiii învață să fie milostivi, exersând generozitatea și modalitatea prin care pot găsi fonduri pentru a-i ajuta pe cei aflați în nevoie.
La sfârșitul Sfintei Liturghii, la fel ca în săptămâna anterioară, copiii au pus în vânzare obiecte hand-made (mărțișoare croșetate, din coji de nucă pictate, trăistuțe din pâslă, lumânări din ceară naturală (cu mesajul pentru mama: „Mama arde de dragoste pentru copiii ei și le luminează calea, precum o lumânare”.Banii adunați completează suma din săptămâna precedentă și vor ajuta câteva familii aflate în nevoie.
Bucuria copiilor, că au reușit să se organizeze și să ajute ne dă de gândit și ne deschide inimile să fim inocenți, săritori, generoși, iubitori, empatici, precum ei... „Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.” (Matei 18,3)
În Duminica Fiului risipitor, am învățat ce înseamnă să nu fii risipitor, ci milostiv.
), au numărat banii la final, au donat banii pe care fiecare i-a primit personal, de la cineva, pentru că au muncit, și acum așteaptă săptămâna viitoare să vadă cât mai pot aduna, pentru a-i ajuta pe alții.
