duminică, 29 octombrie 2017

Toamna, dovleacul și Sfântul Dimitrie

Ne-am reîntâlnit cu bucurie după muult timp.
Astăzi am povestit despre toamnă, roade și bunătăți de toamnă.
După rugăciunile de început, ne-am adunat cu nerăbdare în jurul coșurilor pline de culoare tomnatică și am descris ce vedem.

 


Apoi, ne-am strâns în cerc, după obicei, în sala „de povești” și am povestit despre un fermier și legumele lui, din cartea The Pumpkin Patch Parable, scrisă de Liz Curtis Higgs.


Pornind de la poveste și de la imaginile din carte, am zăbovit și pe textul parabolei semănătorului (Luca 8,5-15), dar și pe textul de la Matei 6,22 („Luminătorul trupului este ochiul, deci, dacă ochiul tău e curat, tot trupul tău va fi luminat”). Am discutat cuvintele de mai jos (de aici)

Pumpkin Patch Parable book study companion activities for Kindergarten

Am povestit apoi despre Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, din cartea 12 Luptători și Eroi adevărați, Ed. Nepsis, Timișoara, 2017, pe care l-am sărbătorit în 26 octombrie;


Imagini pentru 12 luptatori si eroi adevarati







După poveste, le-am spus copiilor ce vom lucra când ne întoarcem în sala alăturată:
- „vopsim” ștergare cu boabe de struguri;
- sculptăm dovleci zâmbitori ( precum în povestea Parabola dovleacului);
- confecționam prapuri din frunze, cu icoana Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir;
- povestim, ca la șezătoare, despre sărbătorile ce vor veni și plecăm acasă cu o „recoltă bogată” :)

Zis și făcut:
- „vopsim” ștergare cu boabe de struguri (o activitate similară găsiți aici)




- sculptăm dovleci zâmbitori




- confecționam prapuri din frunze, cu icoana Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir;



La final, le citesc poezia Dovleacul portocaliu, din vol. „Poezii cu iz de Filocalii”, Mănăstirea Diaconești.



Plecăm cu desaga încărcată cu povești, lucrări, fructe, legume și bucurie cât cuprinde. :)

miercuri, 19 aprilie 2017

Învierea Domnului

Hristos a înviat!
Serbarea de Paști de anul acesta:


Fotografia postată de Florina Jinga.

Fotografia postată de Florina Jinga.

Fotografia postată de Florina Jinga.


Povestitorul:
„După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei ...”
(Matei 28, 1-2)
 Mironosiţa 1:
A murit Domnul Hristos,
Răstignit preadureros,
A murit Domnul cel bun
Şi merg la mormânt să-I pun
Miruri de înmormântat,
Miresme... Pe cruce-a stat
Trei ceasuri în miez de zi...
Durerea cum voi opri?
Dorul cum voi ostoi?

Mironosiţa 2:
Era însuşi Domnul meu
Şi Fiul lui Dumnezeu...
Vai! Pe cruce a murit,
În giulgiu L-au învelit,
Maica-n lacrimi L-a scăldat,
Sub piatră L-au încuiat...
Inima în piept mi-a stat
Când El pe cruce-a strigat:
„În mâinile Tale, Tată,
Îmi dau sufletul îndată”...

Mironosiţa 3:
Ah, cruzi oameni L-au ucis,
Iar El Raiul ne-a promis;
Îl băteau, Îl chinuiau,
Dar speranţa nu I-o luau;
Doamne, Doamne, unde eşti?
De ce iar ne părăseşti?
Noi suntem biete femei,
Acum plângem, căci acei
Ce gând rău şi-au împlinit
De la noi ni Te-au răpit...

Mironosiţa 4:
Şi-mi amintesc
Şi mă uimesc:
Cu o săptămână înainte
Lumea avea inima fierbinte;
L-au întâmpinat pe-Învăţător
În mulţime mare de popor,
Ca pe-un Împărat, cu rămurele,
Cu strigări, cu glasuri subţirele,
Laude cu toţii I-au strigat
În Ierusalim când a intrat!
Iisus - al păcii Împărat!

Mironosiţa 5:
Se aude cineva.
Să ne-ascundem?
Să ne-ntoarcem?
Sunt soldaţii oare?
Fetelor, ce facem?
Am uitat de dânşii,
Sunt puşi să-L păzească,
Ah, şi zorii zilei
Încep să mijească...
Ne vor vedea...
Iar piatra, cum o vom da?
Cine ne va ajuta?
Singure, nu vom putea.

Îngerul 1:
Nu mai plângeţi, dragi surori,
Ce-aţi venit ca la mormânt?
A-nviat Domnul cel Sfânt!
De ce miruri aţi adus?
Doar Domnul vouă v-a spus
Că-n mormânt mult nu va sta,
Că din morţi va învia.
Mare e puterea Sa!

Îngerul 2:
Blânde suflete, surori,
Bucurie să luaţi,
Tânguirea să lăsaţi.
Degeaba v-aţi întristat.
Căci Hristos a înviat!
Bucuraţi-vă mereu
De Fiul lui Dumnezeu!

Mironosiţa 6:
N-aud bine sau visez?
Aud sau imaginez?
Este pura realitate
Sau sunt vorbe dintr-o carte? 
Aşa e? Hristos a înviat
Cu putere de-Împărat?
Fetelor, e-adevărat?
Inima s-a-nfiorat!

Îngerul 3:
Bucuraţi-vă, sfinte femei,
Aţi ajuns până-n zorii zilei
Celei mai cinstite pe pământ
Pentru că Hristos a înviat,
Sufletul din moarte a sculat!

Mironosiţa 7:
Să vestim şi lumii, spre folos,
Că a înviat Domnul Hristos,
Să se ştie că-i Mântuitor,
Pentru omenire salvator.
Haideţi pe Apostoli să-i vestim,
Împreună să ne veselim!



Femeile mironiosite ies din scenă în grabă.
Intră în scenă soldaţii şi sutaşul care i se închină lui Pilat.

Soldatul 1:
A înviat, stăpâne!
A înviat!
Nazarineanul a înviat!

Pilat:
Cine? Iisus a înviat?
Evreul cel nevinovat?
Nu pot să cred... E prea ciudat...
Lângă mormânt, nu voi aţi stat?

Sutaşul:
Am fost de pază, dar spre zori
Cutremur ce ne-a dat fiori -
Piatra în lături am găsit,
Iar trupul celui Răstignit
Nu mai era... Am înlemnit!
Deci datoria ne-am făcut,
Nu am dormit, nici n-am putut,
Frică de moarte ne era
Şi inima ne era grea.

Pilat (vorbind cu sine însuşi):
Soţia mea, ce-i drept, mi-a zis
Că a avut anume vis:
Despre acest Om nepătat,
Cum că ar fi fără păcat...
Dar sfatul ei n-am ascultat...

Soldatul 2:
Ce-i de făcut? S-a dovedit
Puterea celui Răstignit.                                                                          
Dacă a înviat din morţi,
Acum o să-L cinstească toţi!

Apar Ana şi Caiafa, mergând apăsat, cu mâinile la cingătoare. Ei au bărbi albe şi haine lungi. Pilat îi priveşte cu asprime, apoi părăseşte locul. Rămân soldaţii şi arhiereii. Aceştia scot o pungă cu bani şi o arată soldaţilor.

Ana:
Ce credeţi despre acel Om,
Pe care L-au furat în somn
Apostolii, ortacii Lui,
Din peştera mormântului?

Soldatul 1:
Nu L-au furat,
A înviat!

Caiafa (săltând punga):
Ia mai gândiţi-vă niţel,
Cum să învie tocmai El,
Cel pironit, cel Răstignit,
Cel ce a fost batjocorit!...
Putere de ar fi avut,
De pe Cruce-ar fi coborât!
Vreun semn din cer El ar fi dat,
De era El vreun împărat!

Soldatul 2:
Eram acolo!
A înviat!

Ana (în timp ce Caiafa sună punga):
Iată ce vă propunem noi:
Să primiţi punga asta voi,
Iar cineva de v-o-ntreba
De a-nviat Iisus ori ba,
Să-i spuneţi că n-a înviat,
Că e zvon, nu-i adevărat,
Şi că, pe când dormeaţi adânc,
A fost furat, El, din mormânt.
Apostolii trupul I-au luat,
Lespedea ei au depărtat,
Şi au minţit c-a înviat!

Soldat 3:
Dar... nu L-au furat,
A înviat
E-adevărat,
A înviat!

Ana şi Caiafa le arată cu degetul punga şi clatină din cap, sugerând că trebuie să se oprească din îndârjirea cu care susţin că Hristos a înviat.
Soldaţii se sfătuiesc între ei. Sutaşul se retrage. Ceilalţi trei se întorc spre arhierei.

Marele Preot:
V-aţi gândit, v-aţi răzgândit?
Iată ce-aveţi de-mplinit:
Mergeţi în Ierusalim,
Răspândiţi ce noi voim,
Că Iisus cel Răstignit
Din mormânt nu a ieşit,
Ci Apostolii L-au luat
Şi zvon fals lumii au dat;
Fără grijă voi să fiţi,
Cu nimic n-o să plătiţi
Că dormeaţi făr' să păziţi!
Iar banii... o să-i primiţi!

Ei iau banii şi-i împart între ei, apoi se retrag.

Ana (către Caiafa):
Era prea periculos
Şi prostimii de folos
Să se ştie altceva...
Atunci, ce vom câştiga?
N-are cum să fie El
Fiul Domnului din Cer.
Să credem c-a înviat
Cel pe Care L-am trădat?
Nu, nu e adevărat...

Mironosiţa 8:
Doamne, cum de-ngăduieşti
Oameni răi să nu loveşti?
Hristosul a înviat,
Nimeni trupul nu I-a luat.
Căci El era încuiat
În mormântul ferecat
Şi păzit, pecetluit,
Iar soldaţii au minţit...

Mironosiţa 9:
Cum să-L fure cineva?
Lespedea, cine s-o dea?
Apostolii se-ascundeau,
De frică, nu mai credeau;
Iar soldaţii - nu dormeau.

Toate personajele (reapar şi spun în cor):
Dar iată, minciuna n-a rezistat
Prin piatră s-a spulberat!
Până azi vestea s-a dus
C-a-nviat Domnul Iisus.
Vă spunem şi noi frumos:

A-nviat Domnul Hristos!

sâmbătă, 11 februarie 2017

Povestiri despre ghiocei și Sfânta Teodora

Mai întâi le-am spus copiilor să se gândească la un desen prin care să își ia ”la revedere” de la iarnă. I-am lăsat să lucreze și tare m-am minunat că aproape toți au desenat ghiocei și fulgi de zăpadă. Au mai fost și alte flori și un curcubeu, semn ca așteaptă cu nerăbdare căldura și culorile. Însă cele mai multe desene se potriveau de minune cu una din poveștile pe care voiam să le-o citesc azi, Povestea zăpezii și a ghiocelului, dintr-o carte splendidă, Povești din calendar, scrisă de Iulia Iordan.



Chiar daca mai este timp până la 1 martie, au confecționat felicitări cu ghiocei, cu gândul la primele mărțișoare.
Displaying poză 4.JPG

 Am povestit despre ziua de azi, despre Sfânta Teodora, pe care tocmai azi, 11 februarie, o sărbătorim. Am citit povestea Sfintei Teodora a II-a, din vol. 12 Prințese și Împărătese adevărate, Ed. Nepsis, Timișoara (apărută în 2009 și reeditată în 2016, având acum și un CD audio), cu ilustrațiile măiestre ale lui Andrei Rosetti și ale Angelei Hanc.
Așa am aflat cum Sfânta  Teodora a reașezat icoanele la loc de cinste, după ce o vreme, cinstirea icoanelor a fost interzisă de împăratul Teofil.





Ca activitate, pe lângă desen, felicitări cu ghiocei, au realizat o icoană stilizată, pe un placaj, cu indigo, cu aracet/acrilic ce rămâne în relief și cu spray auriu.




Sf. Teodora


Maica Domnului




sâmbătă, 4 februarie 2017

Povești dintr-o poveste sau puțin despre patrimoniu

Azi, copiii au venit pe rând și, ca întotdeauna, până se adună toți, avem o scurtă acivitate care să pregătească ce urmează să facem în continuare.

Așadar, a primit fiecare o foaie desenată cu o biserică; foi colorate (strânse în timp de la buchete de flori) și au ”acoperit” bisericuța cu bucăți mici de hârtie, au creat nori, soare și iarbă, cu alte cuvinte au realizat un colaj.


După ce ne-am adunat,  ne-am rugat și ne-am strâns pentru a povesti, în jurul unei grămezi de lemnuțe.




S-au arătat nedumeriți: ”Ce e cu lemnele astea?”
Le-am spus să-și ia fiecare câte o bucată din grămadă și să descrie cum e lemnul lui.
”E subțire!
E ars! (de fapt culoarea închisă e de la baiț)
Are găuri! (de la cuie)
Miroase a vechi!
E de la o biserică?... Întreabă o fetiță.

Da, e de la o biserică, dintr-un sat din județul Timiș, ce se numește Crivina de Sus.”

Le-am povestit despre bisericuța din lemn, care este cea mai veche bisericuță din lemn din Banat, din 1676, și cum are nevoie acum să fie reparată, restaurată. Le-am spus că fiecare ține în mână acum o șindrilă ce a acoperit bisericuța.

”- Vă dați seama ce lemn prețios avem aici? Vechi, rezistent și cu o însemnătate aparte, pentru că a adăpostit casa lui Dumnezeu atâta amar de ani. Biserica aceasta, alte biserici, clădiri vechi, obiecte moștenite spunem că reprezintă patrimoniul unui popor, adică este este necesar să le protejăm, să nu se distrugă și să le putem lăsa ca moștenire și celor ce vin după noi.

- Și lemnele astea sunt chiar de la biserica de acolo? Uau! Cum de au ajuns aici?

- Astă-vara am fost acolo și am întâlnit o mulțime de tineri inimoși care, de câțiva ani, se tot adună acolo și mai repară câte un pic. Cum au dat jos vechiul acoperiș, pentru unul nou, șindrilele acestea erau pe jos și am cerut voie să iau câteva, pentru voi.”

Le-am arătat apoi imagini cu bisericuța, am citit și le-a povestit Florin Lăzărescu (care merge în fiecare an la Crivina) mai multe despre ce se întâmplă pe acolo.





Mai multe informații și fotografii sunt aici,  aici și aici

Le-am arătat apoi, câteva fotografii făcute de noi acolo.


”-Recunoașteți pe cineva în bisericuță?
 -Da! Părintele nostru!” :)


Ca activitate practică, fiecare copil a ”construit” o bisericuță din șindrilele de la biserica din Crivina.





O fetiță către altă fetiță: ”Ai grijă, ăsta e lemn sfânt!” :)


Un băiețel: ”Eu vreau o biserică mică, așa ca cea din fotografii. ”:)


Cine a terminat, a mai țesut și atunci le-am explicat puțin despre patrimoniu material (biserici, clădiri, arhitectură ș.a.) și imaterial (despre faptul că am moștenit obiceiul de a țese, de a spune povești de demult, de a coase modele pe cămăși, așa cum facem la atelierul de cusături).

Și pentru că tot am amintit de povești, fiecare s-a gândit la o poveste cu biserica pe care a realizat-o, a povestit, noi am scris și o să le adăugăm în curând aici.