Astăzi nu am avut în plan să povestim. Pentru că nu știm cum vor evolua lucrurile cu pandemia, dacă ne vom putea întâlni la serbarea de Crăciun, le-am propus copiilor să-și pună aripile de îngeri (pe care le poartă de obicei, atunci, la serbarea de Crăciun) și să zburde cu ele pe afară, prin curtea bisericii, prin iarba verde, precum îngerii prin Rai. După câteva ture de alergat, m-au întrebat de ce nu povestim. Așa că ne-am așezat la soare și am povestit despre îngeri și despre fiica lui Iair pe care a înviat-o Mântuitorul.
Încet, am ajuns la întrebări și nelămuriri:
M.: - De ce nu ne lasă Dumnezeu să știm când murim?
A.: - Eu știu: pentru că ne-ar fi frică.
M.: - Aha, nu m-am gândit...
Șt.: - Am auzit când a zis părintele că ar trebui să trăim ca și când azi ar fi ultima zi și să muncim din toată inima!
Să dobândim cu toții curajul și hotărârea Arhanghelului Mihail, blândețea și delicatețea Arhanghelului Gavriil și obișnuința de a veghea asupra celor din jur, ca îngerii, pe care-i sărbătorim azi!
Sărbătoare binecuvântată tuturor! 
Despre Sfinții Arhangheli, o altă activitate găsiți aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu