Cine este aproapele meu?
De data acesta nu ne-am gândit mai departe de cei din familiile noastre, pentru că în ultima vreme am stat mai mult acasă și de foarte multe ori, din păcate, nu ne-am simțit foarte apropiați unii de ceilalți... De ce?
Ghemul a ajuns la fiecare dintre noi și... liniște. Nu ne place să recunoaștem că nu suntem perfecți...
Încet-încet:
R.: - Când nu-mi place să fac ceva, strig.
M.: - Eu mă încrunt. Și zic că nu vreau.
G.: - Eu îmi pun căștile și ascult muzică.
I. : - Surorile mă bâzâie, nu vreau să ajut și mă enervez. Uneori ne și batem.
Eu: - Și eu mai strig...
M.: - Știam eu!
G.: - (mie) Să faci o bălăceală! (Am aflat că baia în vană ajută să mă liniștesc )
Ne-am lămurit că până și cel mai mic gest de bunăvoință față de cel de lângă noi poate fi iubire. Vorba părintelui Serapion, la predică:
Și când îi pregătești farfuria cu mâncare celui de lângă tine, ori speli vasele, ori gândul la el și un „Doamne ajută-l” este iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu