sâmbătă, 2 octombrie 2010

ArteNative. Ludoteca tradițională


ArteNative. Ludoteca tradiţională

În orizontul tradiţional, omul este meşteşugarul congenital, care îşi desăvârşeşte abilităţile încă din primele momente ale vieţii sale. Până la o vreme, aceasta se petrece prin joc şi voie bună; aici, jocul este metoda prin care copilul descoperă înţelepciunea şi iubirea.
Programul ArteNative. Ludoteca tradiţională propune un mediu de valorificare prin joc a acestui univers devenit intim şi, totodată, o cale de aducere la lumină a unor iscusinţe care, în contextul educaţional actual, tind să fie refuzate copilului. Efortul nostru se concretizează prin organizarea de activităţi practice, menite să asigure dezvoltarea plenară a celor implicaţi. Aceste activităţi sunt de inspiraţie tradiţională şi se bazează pe concepţia iudeo-creştină despre artă şi meşteşug, ca lucrări care implică fiinţial omul şi îl împlinesc după chipul şi spre asemănarea întru care a fost creat.

Atelierele ludice  se concretizează în activităţile ce se  desfăşoara pe parcursul a 8 întâlniri cu copiii (4-12 ani), sâmbăta, între orele 10-12, la Clubului pentru copii al Fundaţiei Antimis, Peştişorul de aur.
Copiii vor fi împărţiţi pe grupe, pe vârste şi în funcţie de atelierele la care participă.

           Obiective:
-          dezvoltarea interesului pentru artă (pictură, modelaj, sculptură) şi tradiţii, realizarea unei ed. interdisciplinare;
-          familiarizarea şi aplicarea criteriilor estetice şi morale în aprecierea valorilor culturale;
-          dezvoltarea unor abilităţi practice în vederea valorificării culturii tradiţionale şi a patrimoniului cultural imaterial;
-          dezvoltarea inteligenţei creatoare, a intuiţiei şi a imaginaţiei copiilor
-          dezvoltarea personală a copiilor prin cunoaştere de sine şi a celorlalţi, pornind de la integrarea unui eveniment semnificativ în cadrul colectivului;

Tema de lucru a programului este „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (Vovidenia), ca sărbătoare cu ocazia căreia se celebrează, între altele, un anumit model educaţional tradiţional, bazat pe creşterea spirituală a copilului şi pe cultivarea unor abilităţi specifice. Astfel, în tradiţia iudaică, se obişnuia ca fetele să fie aduse la Templu de la vârsta de 3 ani. Până la vârsta de 15 ani, ele se familiarizau cu prevederile Legii şi în acelaşi timp deprindeau anumite meşteşuguri tradiţionale. În mediile tradiţionale din zona rurală, sărbătoarea este asociată metaforei deschiderii universurilor şi metaforei luminii, ca element simbolic indispensabil cunoaşterii.


Programul Atelierelor ludice:

- coordonator – Laura Ioana Moldovan

- coordonator – Florina Jinga

- coordonator – Laura Ioana Moldovan

- coordonator – Florina Jinga

- coordonator – Florina Jinga

- coordonator – Cătălina Chelaru

- coordonator - Florina Jinga

- coordonator – Laura Ioana Moldovan

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Atelier de modelaj


Arta modelării cu pământ, cu lut, este cea mai veche formă de manifestare plastică creativă, ce datează de peste 6000 de ani. În preistorie toate obiectele de uz casnic, obiectele rituale, jucăriile, bijuteriile, erau realizate fie din piatră, fie din lut. Ulterior a apărut metalul.

Încă de la început lutul a fost folosit cu scopuri „arhitecturale”, în realizarea de adăposturi. Şi în prezent pământul este folosit la confecţionarea cărămizilor.

Ceramica reprezintă, aşa cum inspirat s-a şi afirmat, elementul definitoriu al unei cronici în lut a omenirii, adică reper într-un parcurs pe care omul l-a urmat încă din paleolitic şi până astăzi, un parcurs în primul rând cultural şi artistic. Nu întâmplător ea este desemnată uneori prin sintagma de “verigă directoare” a preistoriei, adică a acelei perioade de timp pe care o definim tocmai prin lipsa oricărei urme de scriere dar pentru care vasele, fragmentele lor şi alte obiecte din lut ars suplinesc instanţa documentului scris, invitându-ne pe noi înşine să redobândim „limbajul” decodificării lor.

Pe parcursul acestui atelier am trecut prin diferite etape care au fost folositoare pentru a simţi lutul şi pentru a învăţa cum să ne jucăm cu el, cum să-l modelăm. Pentru început am creat obiecte bidimensionale (plăci de lut desenate) şi am ajuns la diverse obiecte de mici dimensiuni (mărgeluţe, jucării, etc.), toate realizate din suluri de lut sau prin presare. După ce vom începe să ne obişnuim cu lutul şi cu modelajul, vom trece la materializarea planului iniţial, şi anume cel de a construi un colţ din Paradis, un mic orăşel. Totodată, copiii mai mari vor lucra la construirea unei machete a bisericii. Sperăm să fim vrednici în realizarea acestui proiect!

Am realizat obiecte liturgice din lut, potire și discuri si le-am pictat cu auriu:








Bisericuța noastră din ”cărămizi” din lut.



La final, după mai multe săptămâni, după ce s-a uscat și după vopsire, macheta bisericii noastre e gata!



duminică, 15 noiembrie 2009

Ateliere de măiestrie



ATELIERE DE MĂIESTRIE

Tema: Rugăciunea. Locul meu de rugăciune

(12 septembrie -14 noiembrie  2009)

Atelierele de măiestrie se concretizează în activităţile ce se  desfăşoara pe parcursul a 10 întâlniri cu copiii (4-8 ani), sâmbăta, între orele 10-12, la Clubului pentru copii al Fundaţiei Antimis, Peştişorul de aur.

Tema activităţilor este: Rugăciunea. Locul meu de rugăciune. În cadrul Atelierelor, copiii vor învăţa despre rugăciune şi vor realiza un loc de rugăciune personal, sub îndrumarea coordonatorilor: preoţi, profesori şi părinţi.
         
La finalul unei activităţi, fiecare copil va avea câte un obiect, necesar locului de rugăciune, realizat de el. În urma celor 10 ateliere, copiii se vor bucura de: mătanie, cruce, sfeşnic, lumânare, candelă, carte de rugăciuni, semn de carte, icoană şi o măsuţă-suport.

Programul atelierelor:
Coordonator: prof. Florina Jinga
Coordonator: Cătălina Chelaru
                             -Cruce – confecţionare din lemn (băieţi)
Coordonator: maistru Costică Chelaru
Coordonator: Cătălina Chelaru
                             -Cruce – suportul din lut (continuare-băieţi)
Coordonator: maistru Costică Chelaru
Coordonator: prof. Rodica Poganu
- 10 octombrie -   Atenţia la rugăciune
Coordonator: psiholog Amalia Doboş
Coordonator: dr. vet. Daniel Popovici
prof. Florina Jinga
Coordonator: prof. Ana-Maria Cuteanu
Coordonator: ing. Mihai Furtos
Coordonator: Cătălina Chelaru
 Coordonator: Pr. Constantin Jinga
prof. Florina Jinga


sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Sfinţirea locurilor de rugăciune


Activitate 
 
Vârsta: 4-8 ani
Obiective:
-         să finalizeze obiectele necesare locului de rugăciune;
-         să-şi consolideze unele abilităţi practice, specifice nivelului de dezvoltare motrică.
-         să asculte cu atenţie cuvintele preotului;
-         să se comporte cu bunăcuviinţă în timpul slujbei de sfinţire;
-         să conştientizeze importanţa sfinţirii locului de rugăciune.

Materiale necesare:
            - toate obiectele realizate: carte, semne de carte, lumânare, candelă, cruce cu busuioc, icoană, metanier, măsuţele suport

Coordonatori: pr. Constantin Jinga; prof. Florina Jinga

Desfăşurarea activităţii:

La început, ne rugăm împreună cu rugăciunile ştiute:
- Tatăl nostru;
- Rugăciune la intrarea în clasă;
- Rugăciunea de dimineaţă

După rugăciuni, îi voi întreba pe copii despre locul în care ne-am rugat (în faţa altarului, în biserică) şi ne vom reaminti ceea ce am realizat în cadrul activităţilor anterioare: cărţile de rugăciune, crucile din lemn împodobite cu busuioc, semnele de carte, candelele, lumânările, icoanele, măsuţele suport şi metanierele deja realizate. Apoi ne vom aminti despre atenţia la rugăciune şi cum ne putem ţine gândurile îndreptate către Dumnezeu. Vom vorbi despre faptul că toate obiectele realizate în întâlnirile anterioare ne ajută să ne rugăm mai uşor. 
Apoi, vor finaliza acele obiecte pe care nu le-au terminat în activităţile anterioare. Îşi vor duce măsuţele şi toate obiectele în faţa altarului şi le vor pregăti pentru sfinţire.



 După ce le-au aranjat pe toate, se vor aşeza în genunchi şi vor aştepta cuminţi ca părintele să le vorbească.

 
 Părintele le va explica copiilor despre importanţa unui loc de rugăciune în casele noastre şi despre  obişnuinţa noastră de a ne ruga în fiecare zi.
Apoi, va săvârşi slujba de sfinţire a locurilor de rugăciune realizate de copii.




La sfârşit, rostim rugăciunea de mulţumire.

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Metanierul – ajutor în rugăciune


Activitate 

Vârsta: 4-8 ani
Obiective:
-         să utilizeze unelte simple de lucru pentru realizarea mătăniilor;
-         să efectueze operaţii simple de lucru cu materiale din natură (şnururi de piele mai groasă);
-         să-şi formeze şi să-şi consolideze unele abilităţi practice, specifice nivelului de dezvoltare motrică.
-         să sesizeze modificările materialelor în urma prelucrării lor;
-         să conştientizeze importanţa lucrării pe care o au de realizat.

Materiale necesare:
            - şnururi de piele de diferite culori

Coordonator: Cătălina Chelaru

Desfăşurarea activităţii:

La început, ne rugăm împreună cu rugăciunile ştiute:
  • Tatăl nostru;
  • Rugăciune la intrarea în clasă;
  • Rugăciunea de dimineaţă

După rugăciuni, îi voi întreba pe copii despre locul în care ne-am rugat (în faţa altarului, în biserică) şi ne vom reaminti ceea ce am realizat în cadrul activităţilor anterioare: cărţile de rugăciune, crucile din lemn împodobite cu busuioc, semnele de carte, candelele, lumânările, icoanele şi măsuţele suport deja realizate. Apoi ne vom aminti despre atenţia la rugăciune şi cum ne putem ţine gândurile îndreptate către Dumnezeu. Vom vorbi despre faptul că toate obiectele realizate în întâlnirile anterioare ne ajută să ne rugăm mai uşor. La fel sunt şi mătaniile .
Voi explica cele două sensuri ale cuvântului mătanie:
1.      închinare înaintea lui Dumnezeu;
2.      obiect ce ne ajută în rugăciune; metanierul este un şirag format din mai multe noduri, confecţionate, de regulă, din lână, dar poate fi confecţionat şi din alte materiale. Ele folosesc pentru a ajuta la concentrarea la rugăciune; pe fiecare nod se spune Rugăciunea inimii:

„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”

Vor asculta istoria apariţiei primelor mătănii şi apoi le vor confecţiona, într-un mod simplu, ei înşişi.

Odată, un monah a făcut noduri pe o sfoară, pe care a folosit-o pentru a-şi îndeplini canonul zilnic de rugăciuni. Dar efortul bietului călugăr era în zadar. Diavolul nu înceta să-i desfacă nodurile din sfoară. A apărut însă un înger care l-a învăţat să facă nodurile sub formă de cruci suprapuse, iar pe acestea, diavolul nu le-a mai putut desface. aici

Vor afla că primele metaniere au fost confecţionate din lână. Ideea era să se împletească rugăciunea cu munca. („Ora et labora” = roagă-te şi lucrează).
Îi voi anunţa că îşi vor realiza propriile metaniere, mai simplu, potrivit pentru vârsta lor, din şnururi de piele.
Vor primi explicaţiile necesare pentru a putea pregăti metanierul.
La sfârşit, rostim rugăciunea de mulţumire.