Din nou despre vameș și fariseu. Primul gând: pilda e la fel în fiecare an, nu mai e nevoie s-o ascult, știu despre ce este vorba.
Oare? 
Explicăm cuvintele “vameș”, “fariseu” - în vremea Evangheliei, în vremea noastră.
Apoi M. citește Pilda (Luca 18,10-14).
Le propun copiilor să citim cu un verset mai înainte: “Către unii care se credeau că sunt drepți și priveau cu dispreț pe ceilalți” (Luca 18, 9).
Discutăm, constatăm cum ne îndreptățim de fiecare dată și îi judecăm pe ceilalți (ca fariseul); cum mândria, orgoliul ne împiedică să ne întâlnim de-adevăratelea cu noi înșine și cu Dumnezeu (cum face vameșul).
Și-apoi încercăm să înțelegem:
formăm un cerc;
în mijloc e un scaun (=Hristos); 
ne ținem de o sfoară, cât mai la distanță, cât ne permite spațiul (sfoara = hotărârea de a înainta spre Hristos); odată ce suntem hotărâți, îndoiala rămâne în urmă (sfoara e în spatele nostru);
cineva intră în cerc și ne împiedică să înaintăm spre scaun ( = mândria/ orgoliul/ îndreptățirea de sine nu ne dau voie să lăsăm îndoiala în urmă și să înaintăm spre El);
cel care e atins de mândrie rămâne pe loc, cel care ajunge la scaun, a învins mândria.Concluzia copiilor:
putem trece destul de ușor de cel care vrea să ne împiedice să ajungem la un scaun, dar, de-adevăratelea, e mai dificil să nu îi judecăm pe alții, cu mândrie, și să rămânem hotărâți în înaintarea spre Dumnezeu (prin stăpânire de sine, bunăvoință, smerenie), renunțând la orgolii de tot felul.Cu teoria stăm bine; punem și în practică? 
Alte activități, la aceeași pildă:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu