Astăzi, după Sfânta Liturghie, am stat mai mult cu ochii închiși, decât cu ei deschiși.
Am încercat:
să ne imaginăm culorile lucrurilor ce ne înconjoară, numai după cum le simțim la atingere;
să dibuim literele, atingând paginile dintr-o carte scrisă în alfabetul Braille și cutiile de medicamente;
să ne lăsăm în grija celui de lângă noi (când am “traversat” un râu);
să înțelegem ce mare minune a făcut Mântuitorul, vindecându-l pe orbul din naștere (din Evanghelia de azi - Ioan 9, 1-38);
Apoi, cu ochii deschiși, ne-am dat seama că de multe ori suntem orbi sufletește, nu suntem atenți la nevoile celor din jur, nu știm să oferim, dar nici să cerem ajutor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu