Ne-am jucat un fel de v-ați ascunselea, numai că în jocul nostru unul se ascunde, iar ceilalți închid ochii. Toți îl caută pe cel care s-a ascuns și, pe măsură ce îl găsesc, se așază în liniște lângă el.
Am repetat jocul, numai că de data aceasta cel care se ascunde începe să se roage; cei care îl găsesc se așază lângă el și încep să se roage în gând și ei.
Ne-am adunat laolaltă și am povestit despre cum a fost jocul, despre cum ne rugăm singuri și împreună cu ceilalți, despre cum putem să ne ajutăm unii pe alții prin rugăciune.
Am reluat o discuție de altă dată, despre rugăciune, am ales cuvintele rugăciunii (mărgele colorate) dintre alte cuvinte amestecate (boabe de linte) și le-am înșirat pe ață (precum cuvintele alăturate ale rugăciunii). Le-am propus copiilor să ne rugăm cu rugăciunea inimii, în timp ce înșirăm mărgelele pe ață și am dat naștere uui dialog, din care am avut de învățat:
- Cum să mă rog în timp ce lucrez? (Ș.)
- Se poate, nu asta ne îndeamnă Sf. Ap. Pavel, să ne rugăm neîncetat? (eu)
- Da, dar parcă așa nu simt rugăciunea... (Ș.)
- Hai să mai încercăm împreună să ne rugăm și să continuăm să înșirăm mărgele.
- Cred că asta a vrut să spună tata când mi-a zis că pot să mă rog și când dorm (M.)
- Da, dacă ești obișnuit să zici rugăciunea inimii, inima ta ajunge să se roage și când faci altceva.
- Uaaa, parcă sunt niște nestemate mărgelele! (M.)
- Și nu sunt cuvintele rugăciunii nestemate printre alte cuvinte?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu