Așadar, a primit fiecare o foaie desenată cu o biserică; foi colorate (strânse în timp de la buchete de flori) și au ”acoperit” bisericuța cu bucăți mici de hârtie, au creat nori, soare și iarbă, cu alte cuvinte au realizat un colaj.
După ce ne-am adunat, ne-am rugat și ne-am strâns pentru a povesti, în jurul unei grămezi de lemnuțe.
S-au arătat nedumeriți: ”Ce e cu lemnele astea?”
Le-am spus să-și ia fiecare câte o bucată din grămadă și să descrie cum e lemnul lui.
”E subțire!
E ars! (de fapt culoarea închisă e de la baiț)
Are găuri! (de la cuie)
Miroase a vechi!
E de la o biserică?... Întreabă o fetiță.
Da, e de la o biserică, dintr-un sat din județul Timiș, ce se numește Crivina de Sus.”
Le-am povestit despre bisericuța din lemn, care este cea mai veche bisericuță din lemn din Banat, din 1676, și cum are nevoie acum să fie reparată, restaurată. Le-am spus că fiecare ține în mână acum o șindrilă ce a acoperit bisericuța.
”- Vă dați seama ce lemn prețios avem aici? Vechi, rezistent și cu o însemnătate aparte, pentru că a adăpostit casa lui Dumnezeu atâta amar de ani. Biserica aceasta, alte biserici, clădiri vechi, obiecte moștenite spunem că reprezintă patrimoniul unui popor, adică este este necesar să le protejăm, să nu se distrugă și să le putem lăsa ca moștenire și celor ce vin după noi.
- Și lemnele astea sunt chiar de la biserica de acolo? Uau! Cum de au ajuns aici?
- Astă-vara am fost acolo și am întâlnit o mulțime de tineri inimoși care, de câțiva ani, se tot adună acolo și mai repară câte un pic. Cum au dat jos vechiul acoperiș, pentru unul nou, șindrilele acestea erau pe jos și am cerut voie să iau câteva, pentru voi.”
Le-am arătat apoi imagini cu bisericuța, am citit și le-a povestit Florin Lăzărescu (care merge în fiecare an la Crivina) mai multe despre ce se întâmplă pe acolo.
Le-am arătat apoi, câteva fotografii făcute de noi acolo.
”-Recunoașteți pe cineva în bisericuță?
-Da! Părintele nostru!” :)
Ca activitate practică, fiecare copil a ”construit” o bisericuță din șindrilele de la biserica din Crivina.
O fetiță către altă fetiță: ”Ai grijă, ăsta e lemn sfânt!” :)
Un băiețel: ”Eu vreau o biserică mică, așa ca cea din fotografii. ”:)
Cine a terminat, a mai țesut și atunci le-am explicat puțin despre patrimoniu material (biserici, clădiri, arhitectură ș.a.) și imaterial (despre faptul că am moștenit obiceiul de a țese, de a spune povești de demult, de a coase modele pe cămăși, așa cum facem la atelierul de cusături).
Și pentru că tot am amintit de povești, fiecare s-a gândit la o poveste cu biserica pe care a realizat-o, a povestit, noi am scris și o să le adăugăm în curând aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu