Am început o nouă poveste, aceea a atelierului de cusături. De fapt, aici fiecare își spune povestea, prin iile și cămășile pe care le-a moștenit și din care învață să-și scrie propria istorie, cosând la propria ie.
De mult timp m-am gândit la un astfel de atelier, mai ales de când am descoperit blogul
Ioanei Corduneanu,
Semne Cusute. Însă ce m-a făcut să pornesc, fără să mă gândesc prea mult, a fost propunerea fetelor din biserică și mi-am zis că acesta-i momentul, dacă ele își doresc să învețe să coasă. Și de atunci toate s-au așezat tare frumos.
Așadar, am zis ca odată cu începerea atelierelor cu cei mici, să încep un curs de cusături și cu cei mai mari. Mă gândeam că voi avea nevoie de ajutor și ajutorul mi-a ieșit în cale la Târgul Meșteșugarilor de la Muzeul Satului.
Am văzut de la distanță o doamnă ce purta o ie cu un model de Banat, model găsit între modelele de pe
Semne Cusute și
Colecția Etnografică Marius Matei.
Am abordat-o pe doamna cu ia și am aflat că se numește Bianca Popescu și că și-a cusut singură ia, că a mai cusut o alta și acum este în lucru cea de-a treia. M-am bucurat tare mult, pentru că eu nu apucasem să cos decât câteva cămăși cu motive vechi (de pe poalele bunicii) și două ii mici, pentru fetițe (daruri de nuntă, botez și de onomastică).
(Am început treptat, cu puțin, să am imaginea lucrului început și dus până la capăt și să nu disper că n-o să mai termin.)
Și mai mare mi-a fost bucuria când am aflat că Bianca este de acord să vină, să ne arate și să ne învețe ce noi nu știm. Așa că ne vedem săptămânal, sâmbăta, de la ora 12, după Atelierele copiilor.
Participa cine dorește, stă cât are nevoie și lucrează acasă până la următoarea întâlnire.
Marele câștig este că participă tinere între 12-18 ani, pe lângă doamne în toată firea. (Avem și băieți, din când în când, care cos chiar bine, modele pe etamină:-)
Filip, 8 ani
Bineînțeles că mai întâi am intrat pe
Semne Cusute, am povestit și fiecare a înțeles ce importante sunt semnele cusute, felul în care se îmbină și felul în care o ie ne reprezintă. Apoi, așa cum se întâmplă mereu, învățăm mai bine din ceea ce vedem și auzim, așa că am ascultat explicațiile Ioanei Corduneanu la
Cafeneaua Complexității Semne Cusute. unde ni s-au lămurit multe întrebări.
Îi mulțumim pentru comoara de semne și sensuri pe care a împărtășit-o tuturor!
De ce ne vedem săptămânal? Pentru că momentan suntem la început și avem nevoie de îndrumare îndeaproape. Și indicațiile le pricepem mai bine când ni le arată cineva ”pe viu”. Și pentru că simțim bucuria întâlnirilor de fiecare dată când ne revedem!
