Pentru că nu ne-am întâlnit de sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil (8 noiembrie), am luat biserica la pas (cu mici impulsuri de alergare :) să căutăm toți îngerii pictați pe pereți. N-am mai avut răbdare până e finalizată pictura, așa că ne-am aventurat la balcon, printre borcane cu vopseluri și am fost tare aproape de îngeri. Ne-am amintit de heruvimi și serafimi, de Arhangheli și îngeri păzitori, am găsit picturi pe care nu le-am observat până atunci.
Apoi am povestit despre pilda samarineanului milostiv (Luca 10, 25-37), despre cine e aproapele meu. De data aceasta ne-am gândit la aproapele cel mai de aproape: la prieteni și felul în care suntem sau nu samarineni milostivi pentru ei. Suntem prieteni adevărați sau doar superficiali? Clădim prietenia noastră pe ceva solid, cum e iubirea, credința, ne ajutăm și trecem împreună prin greutăți? Sau ne clădim prietenia pe aparențe, pe cât suntem de populari în ochii celorlalți și cam atât?
Ne-am grupat în perechi și fiecare pereche a construit 2 turnuri din cartoane: unul care a „crescut” pe floricele/ popcorn și altul - pe bomboane.
Când au suflat peste ele copiii, cele din popcorn s-au spulberat, construcția fiind fragilă, fără fundament. Ca o falsă prietenie.
Turnurile construite pe bomboane, au fost mult mai stabile, s-au clătinat și cu greu s-au dărâmat.
Ca prieteniile adevărate.
Apoi și-au împărțit prietenește popcornul și bomboanele și au zbughit-o la joacă.
