Convorbirea lui Iisus cu Nicodim (Ioan 3, 13-17); Începutul anului școlar

Cu greu s-au lăsat adunați copiii, după vacanță. Dar dacă am început cu un joc, au venit și cei care nu vin întotdeauna la activități, ci doar privesc de la distanță. :)

După ce am amintit sărbătorile prăznuite zilele acestea (Nașterea Maicii Domnului - 8 septembrie; Sf. Ioachim și Ana - 9 septembrie), le-am împărțit copiilor câte un săculeț cu fermoar și un elastic să și le prindă peste ochi. Apoi, s-au ținut de mâini, în perechi, și s-au învârtit până au amețit. Am repetat învârtitul, la rugămintea lor, și de unii singuri. Amețiți, ne-am așezat verbalizând întrebarea: de ce am făcut asta? de ce ne-am învârtit până am amețit?

I-am întrebat despre începutul școlii. Am auzit un NUUUU majoritar și răspicat. Apoi au început să-și spună păsul: că o să avem teste, că am schimbat școala, că ne îngrijorează materiile noi... Toate acestea ne amețesc, ne dau bătăi de cap și încă nici n-am început!

M-am gândit că poate ne sunt de ajutor cuvintele rugăciunii Sfântului Aidan (sec. VII) din Lindisfarne:

„Așa cum fluxul aduce apele aproape de mal,

Fă-mă o insulă, pusă de-o parte,

Singură doar cu Tine,

Dumnezeule, sfântă pentru Tine.

Apoi, când fluxul se întoarce,

Pregătește-mă să duc prezența Ta

către lumea ocupată, lumea care mă împresoară,

până când apele vor veni din nou

și mă vor duce înapoi la Tine.

Amin”

(din vol. „Rugăciunea pe înțelesul copiilor”, Ed. Doxologia, Iași, 2022)

Așadar, să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne facă insule de liniște, echilibru și dragoste, în agitația zilelor ce vor veni, și să ducem Liniștea, Echilibrul și Dragostea în lumea care ne împresoară...

„Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său să judece lumea, ci să mântuiască prin El lumea.” (Ioan 13, 16-17)

P.S. În săculeții cu fermoar copiii pot așeza o iconiță, o carte de rugăciuni, un jurnal de fiecare zi, cu gânduri și rugăciuni, sau ale obiecte, care să îi ajute să devină „insule”, cu griji cât mai puține.

Schimbarea la Față a Domnului (6 august)

 Povestind astăzi

despre schimbarea la față a Domnului, despre strălucirea Lui, de la care apostolii și-au întors fețele;

despre obișnuința de a vorbi despre Dumnezeu, cu evlavie sau cu nepăsare;

despre cum schimbarea inimii noastre, în lumina dragostei Lui, ne dă posibilitatea de a-I vedea strălucirea în cei de lângă noi... (am folosit pixuri cu cerneală invizivilă, dar vizibilă în lumina lanternei albăstrui)

„Și S-a schimbat la față înaintea lor și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina.” (Matei 17, 2)

6 august, Schimbarea la Față a Domnului

Praznic fără nori să aveți!

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Sânzienele. 24 iunie

 A fost odată un obiect rotitor de care copiii nu s-au mai desprins și pe care l-ar învârti întruna. Și pentru că nu avea nume, i-au spus: ventilator, morișcă, flex, motor, infinit. Dar parcă nu i se potrivea nicicare...

Și atunci l-au învârtit și au călătorit un pic în timp, unde au aflat că se numește vârtelniță și că era de mare folos pentru a aduna în ghem firele de țesut/cusut/croșetat. Și firele invizibile de timp. Și anotimpurile.

Și am adus din trecut poveștile cămășuțelor pentru copii, atârnate între crengile copacilor (pe unele dintre ele le veți găsi la descrierea fotografiilor).

Și am scris cu semne alte povești pe asfalt, care vor rămâne până ploaia le va lăsa acolo

24 iunie, Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, Sânzienele

Odată, demult, o fetiță nerăbdătoare, dorea să crească repede. Să nu mai asculte de nimeni, să facă ce vrea și din cauza acesta era mereu nemulțumită. Atunci, mama i-a cusut o cămășuță fermecată, cu multe vârtelnițe mov, de culoarea vântului, care s-o ducă departe, ca vântul și ca gândul. Astfel că, atunci când fetița devenea nerăbdătoare, încruntată și nemulțumită, îmbrăca ia cusută de mama ei și, cât ai clipi, călătorea pe tărâmuri fermecate, cu anotimpuri preferate. Și mereu era protejată, pentru că mama lăsase, ca strajă pe cămașă, și o vârtelniță verde, care s-o ferească de răutăți.
Călătoriile nu erau foarte lungi, nici prea scurte, iar când se întorcea fetița și dezbrăca ia, era din nou veselă și pe deplin mulțumită.

Pogorârea Sfântului Duh. Rusaliile

 De Rusalii, Pogorârea Sfântului Duh, sărbătoarea întemeierii Bisericii este și sărbătoarea întregii noastre comunități.

Nimic spectaculos, în felul în care sărbătorim. Căutăm doar bucuria de a fi împreună, la Sfânta Liturghie și după.

Bucuria aceasta ne motivează pe fiecare să lăsăm creativitatea să-și facă de cap și, chiar dacă se lungesc nopțile, pregătind obiecte cusute, pictate, ateliere sau tăvi cu bunătăți, știm că toate reprezintă felul în care contribuim modest la ridicarea Centrului Social pentru copii din Zona Fabric, ce se construiește în curtea bisericii (ultimele 2 fotografii).

Cum știi că o comunitate devine o familie ? Când vezi cum fiecare știe ce are de făcut, lucrurile merg de la sine și aștepți cu drag următoarea întâlnire (adică mâine).

Mulțumim, dragilor!

Sărbătoare cu bucurie tururor!

Învierea Domnului

 Hristos a înviat!