Femeia cannaneancă (Matei 15, 21-28)

 Copiii se miră de răspunsurile pe care Mântuitorul le-a dat femeii cananeence, când acesta Îi cere ajutorul, să-i vindece fiica (Matei 15, 21-28):

- mai întâi o ignoră;

- apoi spune că nu este trimis pentru cei de alt neam;

- iar mai apoi îi spune că „nu este bine să iei pâinea copiilor și să o dai câinilor.”

Dar copiii văd și smerenia, înțelepciunea și credința femeii, când Îi răspunde Mântuitorului: „dar și câinii mănâncă din firmiturile ce cad de la masa stăpânilor.” Și faptul că Mântuitorul îi spune: „fie ție după cum voiești”, apoi îi vindecă fata.

Până la urmă, de ce anume avem nevoie, pentru ca Dumnezeu să ne spună și nouă: fie ție după cum voiești?

De credința că El ne poate ajuta.

De perseverență în rugăciune.

Ca orgoliul să fie lăsat la o parte și înlocuit cu smerenia, care ne îmblânzește sufletul (câți nu ne-am fi scandalizat, ne-am fi supărat, dacă ni s-ar fi vorbit astfel...).

De Iubirea care le învinge pe toate.

Am încercat, prin două jocuri, să înțelegem măcar un pic din ceea ce am învățat:

1. grupați în perechi, spate la spate, copiii s-au străduit să se ridice, sprijinindu-se unul de altul, fără a se ajuta de mâini; cu perseverență, lăsând la o parte dorința de a reuși și a se ridica singuri și cu credința că se pot ajuta reciproc, au reușit, după câteva încercări.

2. în curtea bisericii, ne-am ținut de mâini și, poate nu vă dați seama din ultima fotografie, am format un om, din oameni mai mici (eh, aici ar fi fost utilă o dronă să înțelegeți mai bine cum e cu omul din omuleți )

A fost cam dificil să înțelegem cum e cu dragostea în comuniune, că fiecare dintre noi își are rolul și rostul lui într-o comunitate (mai mică sau mai mare) și că Dragostea Lui ne unește.

Că tot este 14 februarie