Cu greu s-au lăsat adunați copiii, după vacanță. Dar dacă am început cu un joc, au venit și cei care nu vin întotdeauna la activități, ci doar privesc de la distanță. :)
După ce am amintit sărbătorile prăznuite zilele acestea (Nașterea Maicii Domnului - 8 septembrie; Sf. Ioachim și Ana - 9 septembrie), le-am împărțit copiilor câte un săculeț cu fermoar și un elastic să și le prindă peste ochi. Apoi, s-au ținut de mâini, în perechi, și s-au învârtit până au amețit. Am repetat învârtitul, la rugămintea lor, și de unii singuri. Amețiți, ne-am așezat verbalizând întrebarea: de ce am făcut asta? de ce ne-am învârtit până am amețit?
I-am întrebat despre începutul școlii. Am auzit un NUUUU majoritar și răspicat. Apoi au început să-și spună păsul: că o să avem teste, că am schimbat școala, că ne îngrijorează materiile noi... Toate acestea ne amețesc, ne dau bătăi de cap și încă nici n-am început!
M-am gândit că poate ne sunt de ajutor cuvintele rugăciunii Sfântului Aidan (sec. VII) din Lindisfarne:
„Așa cum fluxul aduce apele aproape de mal,
Fă-mă o insulă, pusă de-o parte,
Singură doar cu Tine,
Dumnezeule, sfântă pentru Tine.
Apoi, când fluxul se întoarce,
Pregătește-mă să duc prezența Ta
către lumea ocupată, lumea care mă împresoară,
până când apele vor veni din nou
și mă vor duce înapoi la Tine.
Amin”
(din vol. „Rugăciunea pe înțelesul copiilor”, Ed. Doxologia, Iași, 2022)
Așadar, să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne facă insule de liniște, echilibru și dragoste, în agitația zilelor ce vor veni, și să ducem Liniștea, Echilibrul și Dragostea în lumea care ne împresoară...
„Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.
Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său să judece lumea, ci să mântuiască prin El lumea.” (Ioan 13, 16-17)
P.S. În săculeții cu fermoar copiii pot așeza o iconiță, o carte de rugăciuni, un jurnal de fiecare zi, cu gânduri și rugăciuni, sau ale obiecte, care să îi ajute să devină „insule”, cu griji cât mai puține.
