Cât am povestit, am stat în lumina soarelui, ca pământul bun care așteaptă să rodească. Am căutat semințele de busuioc căzute din două mănunchiuri uscate, am văzut plăntuțe noi în găletușa din care părintele ne stropește cu apă sfințită și busuioc înflorit în curtea bisericii. Ne-a mai rămas să aruncăm semințe pe drum bătătorit, între pietre, între spini și pe pământul bun.
- Eu am pus semințele în fiecare din locuri.
- Eu le-am aruncat pe toate pe pământ bun.
- Eu le duc acasă și le pun în pământ bun.
Bine ar fi să fim numai pământ bun, iar cuvintele-semințe auzite la Sfânta Liturghie să le păstrăm, să le înțelegem și să ne rodească!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu