Despre mântuire (Acul și cămila - Luca 18,27)

 Astăzi s-a citit Evanghelia cu acul și cămila - de fapt „camila” ( = funie - gr. „kamilos”) - din care rămâne întrebarea: „cine poate să se mântuiască?”

Ne „scuturăm” rapid de Dumnezeu, așa cum am arunca un cartonaș de pe umăr. Măcar de am păzi poruncile, precum dregătorul din Evanghelie... Și dacă i-am și ajuta pe cei din jur, s-ar ține Dumnezeu de noi, ca o clemă bine prinsă. Și, oricât ne-am scutura, n-am scăpa de El; fie că vrem, fie că nu vrem, ne-ar mântui.

„Cele ce sunt cu neputință la oameni, sunt cu putință la Dumnezeu.” (Luca 18,27)

P.S. Când s-a terminat întâlnirea cu copiii:

- Mamaaa! Las clema aici (prinsă de haină)! Nu vreau să-L pierd pe Dumnezeu!

E de bine

Intrarea Maicii Domnului în Biserică (21 noiembrie)

 Povestim despre Intrarea Maicii Domnului în Biserică - 21 noiembrie

Dar mai sunt și întrebările. Pregătiți?

- De ce în unele icoane Fecioara Maria este însoțită de fete cu lumânări, iar în altele nu au lumânări?

- De ce Maria are capul acoperit, iar celelalte fete de la templu nu ?

- De ce Maica Domnului are părul albastru?

- De ce când e mică poartă albastru, iar când a crescut poartă roșu și albastru, ca Spiderman?

- De ce verde este una din culorile Crăciunului?

- De ce Moș Crăciun este așa gras?

Alte activități de Intrarea Maicii Domnului în Biserică:

http://pestisoruldeaur-antimis.blogspot.com/2020/11/intrarea-maicii-domnului-in-biserica.html

http://pestisoruldeaur-antimis.blogspot.com/2018/11/intrarea-maicii-domnului-in-biserica.html

http://pestisoruldeaur-antimis.blogspot.com/2010/11/atelier-de-tehnici-grafice-intrarea.html

http://pestisoruldeaur-antimis.blogspot.com/2013/01/albastrul-seninatatea-maicii-domnului.html

Pilda samarineanului milostiv (Luca 10, 25-37) - 2; Despre îngeri

Pentru că nu ne-am întâlnit de sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil (8 noiembrie), am luat biserica la pas (cu mici impulsuri de alergare :) să căutăm toți îngerii pictați pe pereți. N-am mai avut răbdare până e finalizată pictura, așa că ne-am aventurat la balcon, printre borcane cu vopseluri și am fost tare aproape de îngeri. Ne-am amintit de heruvimi și serafimi, de Arhangheli și îngeri păzitori, am găsit picturi pe care nu le-am observat până atunci.

Apoi am povestit despre pilda samarineanului milostiv (Luca 10, 25-37), despre cine e aproapele meu. De data aceasta ne-am gândit la aproapele cel mai de aproape: la prieteni și felul în care suntem sau nu samarineni milostivi pentru ei. Suntem prieteni adevărați sau doar superficiali? Clădim prietenia noastră pe ceva solid, cum e iubirea, credința, ne ajutăm și trecem împreună prin greutăți? Sau ne clădim prietenia pe aparențe, pe cât suntem de populari în ochii celorlalți și cam atât?

Ne-am grupat în perechi și fiecare pereche a construit 2 turnuri din cartoane: unul care a „crescut” pe floricele/ popcorn și altul - pe bomboane.

Când au suflat peste ele copiii, cele din popcorn s-au spulberat, construcția fiind fragilă, fără fundament. Ca o falsă prietenie.

Turnurile construite pe bomboane, au fost mult mai stabile, s-au clătinat și cu greu s-au dărâmat.

Ca prieteniile adevărate.

Apoi și-au împărțit prietenește popcornul și bomboanele și au zbughit-o la joacă.

Altă activitate pe aceeași temă - aici.

Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr (Luca 16, 19-31); Moșii de Toamnă

 Într-o duminică frumoasă și senină, am povestit despre sărbătorile din săptămâna ce a trecut:

- despre Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir - 26 oct. (alte activități: https://pestisoruldeaur-antimis.blogspot.com/search...);

- despre Sfântul Dimitrie Basarabov - 27 oct.;

- despre Evanghelia de azi, a bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr (Luca 16, 19-31) (alte activități: https://pestisoruldeaur-antimis.blogspot.com/.../pilda...);

- despre Moșii de toamnă, despre cei dragi ai noștri și pomenirea lor.

Și, în semn de cinstire, am făcut colivă (amintindu-ne de Sf. Teodor Tiron), am scris pomelnice și am simțit cum suntem acolo, cu toții împreună, vii și adormiți, laolaltă...

Veșnică pomenire...

 

Pescuirea minunată 2 (Luca 5, 1-11)

 Despre pescuirea minunată am mai povestit. Doar că de fiecare dată, aceeași Evanghelie (Luca 5,1-11) ne deschide ochii asupra altor aspecte la care nu ne-am mai gândit.

Anul trecut am pescuit cu undițe făcute din paiele de la laptele de la școală care aveau la capăt un magnet, iar peștii decupați aveau o capsă pe mijloc, astfel încât undițele cu magneți să îi poată pescui.

Atunci ne-am concentrat mai mult pe credință și ne-am exersat răbdarea.

(http://pestisoruldeaur-antimis.blogspot.com/.../pescuirea...)

Acum, după îndemnul părintelui, la predică, am privit din perspectiva libertății, a rugăminții Lui și, mai apoi, a poruncii Lui dată apostolilor de a merge din nou la pescuit “mai în adânc”, (așa cum nu ne place de cele multe ori să căutăm “mai în adânc” în sufletul nostru, ne temem să rămânem cu noi înșine, preferând superficialitatea).

De data aceasta, copiii au desenat pești cu creta pe cuburi, au dus cuburile-pești în mare, apoi au revenit cu pungile (n-am avut mreje ), i-au căutat și i-au pescuit.

La final, au golit peștii și, așa cum i-am zis A., care voia să ducă acasă cubul-pește, de data aceasta lăsăm totul, așa cum au făcut apostolii, și Îl urmăm pe Hristos, pentru a încerca să fim și noi pescari de oameni.