duminică, 6 septembrie 2020

Pilda lucrătorilor viei (Matei 21, 33-44)

 Știu, e duminică și n-ar trebui să lucrăm... Dar noi am lucrat pe plantațiile de vie. Fiecare la via ( =sufletul) lui: am găsit o bucată de pământ, am plantat și îngrijit via. Apoi ne-am dat seama că via nu poate fi lăsată fără împerjmuire, fără un gard, roadele ei să nu se risipească (sufletul nu poate fi lăsat la voia întâmplării, roadele lui s-ar risipi), așa că ne-am apucat s-o împrejumim cu gard (sufletul îl împrejmuim cu iubire) și cele rele nu mai pot intra.

- Nu reușesc să pun tot gardul! E greu să înfigi bețe în pământ! Nu mai pot!
- Așa repede renunți? Hai să mai încercăm!
- Te ajut eu!
...
-Ai grijă, bețele mele sunt fragile, abia le-am pus.
Nu e ușor să rodim gânduri, fapte bune, să ne împrejmuim cu iubire, să ne păzim sufletul de cele ce ne împrăștie și să fie și trainic gardul... 🙂
(Evanghelia de azi: Pilda lucrătorilor viei, Matei 21, 33-44)











Niciun comentariu: