Serbarea de Paști de anul acesta:
„După
ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au
venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. Şi iată s-a
făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit
piatra şi şedea deasupra ei ...”
(Matei 28, 1-2)
Mironosiţa 1:
A murit Domnul Hristos,
Răstignit preadureros,
A murit Domnul cel bun
Şi merg la mormânt să-I pun
Miruri de înmormântat,
Miresme... Pe cruce-a stat
Trei ceasuri în miez de zi...
Durerea cum voi opri?
Dorul cum voi ostoi?
Mironosiţa 2:
Era însuşi Domnul meu
Şi Fiul lui Dumnezeu...
Vai! Pe cruce a murit,
În giulgiu L-au învelit,
Maica-n lacrimi L-a scăldat,
Sub piatră L-au încuiat...
Inima în piept mi-a stat
Când El pe cruce-a strigat:
„În mâinile Tale, Tată,
Îmi dau sufletul îndată”...
Mironosiţa 3:
Ah, cruzi oameni L-au ucis,
Iar El Raiul ne-a promis;
Îl băteau, Îl chinuiau,
Dar speranţa nu I-o luau;
Doamne, Doamne, unde eşti?
De ce iar ne părăseşti?
Noi suntem biete femei,
Acum plângem, căci acei
Ce gând rău şi-au împlinit
De la noi ni Te-au răpit...
Mironosiţa 4:
Şi-mi amintesc
Şi mă uimesc:
Cu o săptămână înainte
Lumea avea inima fierbinte;
L-au întâmpinat pe-Învăţător
În mulţime mare de popor,
Ca pe-un Împărat, cu rămurele,
Cu strigări, cu glasuri subţirele,
Laude cu toţii I-au strigat
În Ierusalim când a intrat!
Iisus - al păcii Împărat!
Mironosiţa 5:
Se aude cineva.
Să ne-ascundem?
Să ne-ntoarcem?
Sunt soldaţii oare?
Fetelor, ce facem?
Am uitat de dânşii,
Sunt puşi să-L păzească,
Ah, şi zorii zilei
Încep să mijească...
Ne vor vedea...
Iar piatra, cum o vom da?
Cine ne va ajuta?
Singure, nu vom putea.
Îngerul 1:
Nu mai plângeţi, dragi surori,
Ce-aţi venit ca la mormânt?
A-nviat Domnul cel Sfânt!
De ce miruri aţi adus?
Doar Domnul vouă v-a spus
Că-n mormânt mult nu va sta,
Că din morţi va învia.
Mare e puterea Sa!
Îngerul 2:
Blânde suflete, surori,
Bucurie să luaţi,
Tânguirea să lăsaţi.
Degeaba v-aţi întristat.
Căci Hristos a înviat!
Bucuraţi-vă mereu
De Fiul lui Dumnezeu!
Mironosiţa 6:
N-aud bine sau visez?
Aud sau imaginez?
Este pura realitate
Sau sunt vorbe dintr-o carte?
Aşa e? Hristos a înviat
Cu putere de-Împărat?
Fetelor, e-adevărat?
Inima s-a-nfiorat!
Îngerul 3:
Bucuraţi-vă, sfinte femei,
Aţi ajuns până-n zorii zilei
Celei mai cinstite pe pământ
Pentru că Hristos a înviat,
Sufletul din moarte a sculat!
Mironosiţa 7:
Să vestim şi lumii, spre folos,
Că a înviat Domnul Hristos,
Să se ştie că-i Mântuitor,
Pentru omenire salvator.
Haideţi pe Apostoli să-i vestim,
Împreună să ne veselim!
Femeile mironiosite
ies din scenă în grabă.
Intră în scenă soldaţii
şi sutaşul care i se închină lui
Pilat.
Soldatul 1:
A înviat, stăpâne!
A înviat!
Nazarineanul a înviat!
Pilat:
Cine? Iisus a înviat?
Evreul cel nevinovat?
Nu pot să cred... E prea ciudat...
Lângă mormânt, nu voi aţi stat?
Sutaşul:
Am fost de pază, dar spre zori
Cutremur ce ne-a dat fiori -
Piatra în lături am găsit,
Iar trupul celui Răstignit
Nu mai era... Am înlemnit!
Deci datoria ne-am făcut,
Nu am dormit, nici n-am putut,
Frică de moarte ne era
Şi inima ne era grea.
Pilat (vorbind cu sine însuşi):
Soţia mea, ce-i drept, mi-a zis
Că a avut anume vis:
Despre acest Om nepătat,
Cum că ar fi fără păcat...
Dar sfatul ei n-am ascultat...
Soldatul 2:
Ce-i de făcut? S-a dovedit
Puterea celui Răstignit.
Dacă a înviat din morţi,
Acum o să-L cinstească toţi!
Apar Ana şi Caiafa,
mergând apăsat, cu mâinile la cingătoare. Ei au bărbi albe şi haine lungi.
Pilat îi priveşte cu asprime, apoi părăseşte locul. Rămân soldaţii şi
arhiereii. Aceştia scot o pungă cu bani şi o arată soldaţilor.
Ana:
Ce credeţi despre acel Om,
Pe care L-au furat în somn
Apostolii, ortacii Lui,
Din peştera mormântului?
Soldatul 1:
Nu L-au furat,
A înviat!
Caiafa (săltând punga):
Ia mai gândiţi-vă niţel,
Cum să învie tocmai El,
Cel pironit, cel Răstignit,
Cel ce a fost batjocorit!...
Putere de ar fi avut,
De pe Cruce-ar fi coborât!
Vreun semn din cer El ar fi dat,
De era El vreun împărat!
Soldatul 2:
Eram acolo!
A înviat!
Ana (în timp ce Caiafa sună punga):
Iată ce vă propunem noi:
Să primiţi punga asta voi,
Iar cineva de v-o-ntreba
De a-nviat Iisus ori ba,
Să-i spuneţi că n-a înviat,
Că e zvon, nu-i adevărat,
Şi că, pe când dormeaţi adânc,
A fost furat, El, din mormânt.
Apostolii trupul I-au luat,
Lespedea ei au depărtat,
Şi au minţit c-a înviat!
Soldat 3:
Dar... nu L-au furat,
A înviat
E-adevărat,
A înviat!
Ana şi Caiafa le arată
cu degetul punga şi clatină din cap, sugerând că trebuie să se oprească din
îndârjirea cu care susţin că Hristos a înviat.
Soldaţii se sfătuiesc
între ei. Sutaşul se retrage. Ceilalţi trei se întorc spre arhierei.
Marele Preot:
V-aţi gândit, v-aţi răzgândit?
Iată ce-aveţi de-mplinit:
Mergeţi în Ierusalim,
Răspândiţi ce noi voim,
Că Iisus cel Răstignit
Din mormânt nu a ieşit,
Ci Apostolii L-au luat
Şi zvon fals lumii au dat;
Fără grijă voi să fiţi,
Cu nimic n-o să plătiţi
Că dormeaţi făr' să păziţi!
Iar banii... o să-i primiţi!
Ei iau banii şi-i
împart între ei, apoi se retrag.
Ana (către Caiafa):
Era prea periculos
Şi prostimii de folos
Să se ştie altceva...
Atunci, ce vom câştiga?
N-are cum să fie El
Fiul Domnului din Cer.
Să credem c-a înviat
Cel pe Care L-am trădat?
Nu, nu e adevărat...
Mironosiţa 8:
Doamne, cum de-ngăduieşti
Oameni răi să nu loveşti?
Hristosul a înviat,
Nimeni trupul nu I-a luat.
Căci El era încuiat
În mormântul ferecat
Şi păzit, pecetluit,
Iar soldaţii au minţit...
Mironosiţa 9:
Cum să-L fure cineva?
Lespedea, cine s-o dea?
Apostolii se-ascundeau,
De frică, nu mai credeau;
Iar soldaţii - nu dormeau.
Toate personajele (reapar
şi spun în cor):
Dar iată, minciuna n-a rezistat
Prin piatră s-a spulberat!
Până azi vestea s-a dus
C-a-nviat Domnul Iisus.
Vă spunem şi noi frumos:
A-nviat Domnul Hristos!