Sfântul Andrei

De ziua Sfântului Andrei ne-am întâlnit și ne-am rugat cu rugăciunile știute: Tatăl nostru, Doamne, Doamne ceresc Tată, Rugăciunea de dimineață, Maică Preacurată.

Apoi, ca de obicei, ne-am adunat să povestim puțin despre Sfânta Ecaterina, pe care am sărbătorit-o în 25 noiembrie. Am folosit materialul pregătit pentru Zilele Educației Ortodoxe.

Ne-am amintit de Sfântul Andrei, am povestit și am înțeles cât este de important pentru noi, ca români, fiind numit ”Apostolul românilor”.

Copiii au colorat apoi icoana Sfântului Andrei și au învățat să realizeze  o ramă din hârtie, pe care au împodobit-o cu desene diverse.

Când desenul și rama au fost gata, am vorbit despre altă învățătură a Sfântului Andrei. El a venit pe teritoriul țării noastre să ne aducă învățăturile creștine, aratându-ne cum să le păstrăm pe acestea vii: prin întâlnirea noastră a tuturor în Biserică, acolo unde auzim Cuvântul lui Dumnezeu și prin aplicarea lor în viața de zi cu zi.

Așadar, am construit o biserică și am adus cât mai mulți oameni în biserică. Biserica a fost dintr-un plic, oamenii - din bețișoare de cafea. Tot din bețișoare de cafea au făcut cei mici crucea Sfântului Andrei.

Atelier de cusături

Ieri, la atelier, Bianca ne-a arătat ia ei. Mai are puțin și e gata! Însă a început-o în mai...

Ce frumos arată altița, încrețul și mâneca în tablă! O ie în culorile noastre, românești.

Copiii învață din ceea ce văd, ascultă și trăiesc. Bucurie! 

Cămășuța cusută de Cristina pentru o fetiță, dar de botez, se conturează tot mai frumos.

Cămașa lui Tudor, cu  frunze de viță de vie, pe care am luat-o de model pentru o cămășuță de băiețel, tot pentru botez.

Cum nu am găsit timp să cos modelul mai întâi, apoi să asamblez părțile cămășuței, am făcut invers, chiar dacă știu că așa nu se face...

Și iarăși am scos modele :-)

Lada de zestre

Am primit câteva fotografii cu ii și cămăși cusute, din Caraș Severin și poveștile lor. Mulțumim frumos, Oltița!

Ia cu verde și cea cu vișiniu

Partea colorată este țesută cu verde, respectiv, cu vișiniu și cusut cu mătase albă. Bucățile acestea au format până în 2014 două fețe de pernă. Mama le-a desfăcut și le-a inserat în câte o ie croită de ea, a croșetat dantelă la mâneci și a cusut un model simplu în jurul gâtului. Se pare că părțile inserate ar fi fost țesute și cusute de bunica mea, Vida prin anii 60. Localitatea este Păltiniș, județul Caraș-Severin.

Iile cusute cu negru și cu gri/maro deschis

Au fost salvate anul trecut de mama mea, care a ajuns întâmplător la o bătrână din satul Delinești, Caraș-Severin. Erau aruncate în șoprul din spatele curții și urmau să fie arse, împreună cu mai multe perechi de cătrințe. Erau ale soacrei ei, care murise și cu care s-a certat o viață. Abia apuca să scape de ele.

Ia cusută cu maro și alb

A fost în același lot, al iilor pregătite să fie arse. Materialul era foarte deteriorat, așa că maică-mea a tăiat părțile cusute și le-a inserat în altă ie croită de ea.

Ia multicoloră

Am primit-o de la doamna care îmi face pedichiura și este din Gătaia, Timiș. Are o vechime de circa 50 de ani. Atunci când a aflat că folosesc costumul popular, a scos-o din dulap, unde stătea nefolosită de ani de zile și mi-a dăruit-o.

La mulți ani!

Astazi, de sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică, ”Peștișorul de aur” împlinește 10 ani!

Ziua în care Fecioara Maria intră în templu, însoțită de părinții ei, Sfinții Ioachim și Ana, este ziua în care în urmă cu 10 ani s-au adunat copiii pentru prima dată într-un spațiu destinat lor, în biserică. Slavă Ție Doamne!

21 noiembrie 2005

Lada de zestre

O ie din Banat, a unei prietene. Ia trebuie reparată la gât, însă modelul mi-a plăcut mult.